Această fază reprezintă  o modalitate de previzionare cât mai corectă a reuşitei negocierii. Ea este o metodă de anticipare a desfăşurării tratativelor. Se foloseşte, în mod deosebit, pentru negocieri cu un grad ridicat de complexitate.

Simularea reprezintă un proces, o activitate, de reproducere în condiţii cât mai apropiate de realitate a unor acţiuni viitoare, menite să identifice toate situaţiile ce pot să apară pe parcursul negocierii efective. Astfel, se pot identifica diferite dificultăţi ce se pot ivi şi mijloacele adecvate pentru înlăturarea acestora.

Simularea se organizează prin constituirea de echipe care să interpreteze rolurile fiecăruia dintre parteneri. Acestea caută să se transpună cât mai mult şi mai corect în situaţia celor doi parteneri. Ele urmăresc să identifice cât mai multe probleme divergente şi soluţii de rezolvare. Sunt luate în dezbatere probleme tehnice şi de calitate ale produselor şi serviciilor, probleme economice şi comerciale. În aceste comisii lucrează specialişti care să ofere posibilitatea cât mai multor opinii. Aceştia trebuie să efectueze o verificare riguroasă a programului de negocieri, menită să descopere eventuale imperfecţiuni ale negocierii. Comportamentul echipei de simulare trebuie să se regăsească cât mai mult în comportamentul echipei de negociere.

Simularea îşi justifică necesitatea în măsura în care imaginează propuneri şi situaţii noi, soluţii inventive, care ar fi scăpat unei analize logice obişnuite.

În anumite cazuri, în pregătirea negocierilor se poate apela la sondaje de opinii.

Sondajele sunt eficiente mai ales atunci când cunoaşterea pieţii necesită o sferă mai largă de informare. De exemplu, introducerea unui nou produs pe piaţă nu poate fi cunoscută numai pe baza surselor documentare proprii ale negociatorilor. Din acest motiv se apelează la sondaje în măsura în care negociatorul are nevoie de mai multe surse de informare decât cele disponibile în interiorul societăţii sau al documentării teoretice şi al studiilor de caz existente.

          După ce firma îşi defineşte cu precizie obiectul studiului şi ce  informaţii utile îi lipsesc, se apelează la operatori specializaţi în sondaje. În hotărârea care se ia în această problemă, se ia în considerare nivelul bugetului care îl necesită sondajul şi termenul la care acesta se poate realiza.

         Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că sondajele pot avea o serie de limite cauzate de eventuale erori. Printre erorile sondajelor se pot  considera eroarea de eşantion, eroarea de nonrăspuns şi eroarea de răspuns.

      Finalitatea unei negocieri nu se rezumă numai la ajungerea unui acord între partenerii de negociere. Este necesar să se obţină garanţii ferme privind respectarea înţelegerii, crearea condiţiilor pentru tranzacţie şi pentru contractul economic.

         Practica negocierilor le plasează pe trei niveluri de abordare:

  • interpersonale – la nivelul indivizilor
  • interorganizaţionale – la nivel de companie, agenţie, organizaţii guvernamentale, etc
  • internaţionale – între naţiuni, societăţi multi şi transnaţionale şi state etc.