Controlul poate fi definit ca procesul de urmărire şi supraveghere  a  activităților,  în  scopul  asigurării  că  acestea  sunt îndeplinite aşa cum au fost planificate şi proiectate şi, totodată, de corectare a abaterilor semnificative.

Mai concis, controlul este un proces de urmărire a performanței şi întreprinderea de măsuri sau  acțiuni  care  să  asigure  atingerea  rezultatelor  dorite  sau intenționate.  Toți  managerii  sunt  implicați  în  funcția  de  control, chiar   şi   în   condițiile   în   care   unitățile   execută   şi   îndeplinesc activitățile  aşa  cum  au  fost  planificate.  Ei  nu  pot  cunoaşte  dacă unitățile lor funcționează şi execută în mod corespunzător sarcinile până  când  nu  au  evaluat  ce  activități  au  fost  executate  şi  nu  au comparat performanța reală cu standardul dorit.

Un sistem de control eficace asigură realizarea deplină, integrală  a  activităților  în  modalitățile  sau  căile  care  conduc  la atingerea   obiectivelor   organizaționale.   Criteriul   de   eficacitate pentru un sistem de control îl reprezintă nivelul sau gradul de congruență  pe  care  îl  asigură  îndeplinirii  obiectivelor.  Dacă  un sistem  de  control  uneori  conduce  la  congruența  obiectivelor  şi alteori la conflict în realizarea obiectivelor, acesta va fi un sistem ineficace sau mai puțin eficace decât s-a dorit.

Planificarea poate fi bine făcută, o structură organizațională poate fi creată pentru a facilita eficacitatea atingerii obiectivelor şi la fel salariații pot fi direcționați şi motivați. Dar toate acestea nu ne dau  garanția  că  activitățile  se  vor  desfăsura  aşa  cum  au  fost planificate şi că obiectivele managerilor sunt căutate, urmărite pentru a fi îndeplinite. Controlul este important pentru că el constituie   legătura   finală   în   lanțul   final   al   managementului: supravegherea pentru a se asigura că activitățile se desfăşoară aşa cum au fost planificate, iar când apar abateri semnificative, luarea de măsuri care să corecteze abaterea. Oricum, valoarea funcției de control  în  mod  esențial  constă  în  relația  sa  cu  planificarea  şi delegarea activităților.

În    discuția    noastră    asupra    rolului    interpersonal    al managerului, am arătat că mulți manageri găsesc că este dificil să delege  o  parte  din  activitățile  lor.  Cauza  principală  o  constituie teama că subordonații vor face ceva rău pentru care managerul va fi responsabil. Astfel, mulți manageri sunt tentați să facă ei înşişi toate lucrările şi să evite delegarea.          Această    rezistență    în privința delegării poate fi  însă diminuată dacă  managerii  dezvoltă un sistem eficace de control. Un astfel de sistem poate prevede informația     necesară     şi     feedback-ul     privind     performanța subordonaților cărora le-a delegat autoritatea. Un sistem eficace de control este deci mai important, deoarece managerii trebuie să-şi delege autoritatea, dar deoarece ei sunt responsabili pentru deciziile pe care subordonații lor le elaborează şi le iau, managerii au nevoie, de asemenea, de un mecanism feedback. Activitatea de control efectivă cere trei faze de bază sau componente:

  • stabilirea standardelor de performanță şi a obiectivelor;
  • analizarea rezultatele în comparație cu standardele;
  • orectarea  performanței    care    nu    se    potriveşte    cu perspectivele, modificarea standardelor care sunt nesatisfăcătoare sau acțiunea de a valorifica avantajul oportunităților (şanselor) care au fost

Un sistem de control managerial este similar unui termostat dintr-o    locuință.    Temperatura    selectată    constituie    obiectivul performanță  sau  standardul  cu  care  se  va  compara  temperatura camerei. Termostatul este instrumentul de control. El supraveghează continuu temperatura camerei şi trimite informații la sursa de încălzire când temperatura coboară sub standardul sau când este deasupra lui. Sursa de căldura - corectorul performanței - acționează pe baza informației, emanând mai multă căldură dacă în cameră este prea rece sau oprindu-se când temperatura selectată este atinsă. Când o nouă informație este trimisă de termostat, sursa de căldură din nou va face ajustările    necesare, astfel procesul de control pare a fi ca un cerc vicios.