In proiectarea celor mai multe produse sunt trei etape principale:

  1. Tema de proiectare - etapa a procesului de proiectare in care sunt concepute ideile si principiile funcţionale pentru produs;
  2. Proiect tehnic - etapa in care sunt stabilite bazele proiectului de execuţie prin dezvoltarea structurala a conceptului;
  3. Desen de execuţie - etapa in care proiectul este transformat in componente, ansamblui, subansambluri, repere, care pot fi executate.

Pentru implementarea unui sistem de proiectare in intreprindere trebuie luate in considerare urmatoarele:

Lista de verificare a proiectării pentru management:

  • Definirea si, periodic, redefinire obiectivelor intreprinderii (inclusiv pentru funcţia de proiectare produs);
  • Comunicarea acestor obiective pentru a fi cunoscute si intelese de către toti cei implicaţi;
  • Asigurarea ca planificarea aferenta proiectării de produs este compatibila cu obiectivele intreprinderii;
  • Asigurarea resurselor conform cu planificarea proiectării;
  • Asigurarea ca politica de proiectare are: obiective clare, motivaţie personala si isi mentioneaza personalul din subordine
  • Asigurarea ca realizarile si cheltuielile sunt monitorizate in conformitate cu graficele aferente;
  • Menţinerea unui angajament sincer si vizibil pentru nu nivel ridicat al activitatii de proiectare produs;
  • Evaluarea realizărilor si comunicarea acestora tuturor celor implicaţi.

Lista de verificare a proiectării pentru Coordonatorul de proiect:

  • Asigurarea ca este definita o specificaţie preliminara a proiectului care va satisface prevederile planificării proiectului;
  • Utilizarea unui spectru suficient de larg de functii/interese in organizarea si pregatirea specificaţiei preliminare;
  • Alocarea bugetului si cheltuielile pentru menţinerea sub control; elaborarea 11 uxului de numerar;
  • Asigurarea ca programele integreaza eforturile tuturor funcţiilor implicate in proiectare;
  • Monitorizarea progresului fata de program si a acţiunilor de remediere daca este cazul;
  • Asigurarea ca resursele tuturor funcţiilor sunt adecvate indeplinirii programului;
  • Asigurarea ca organizarea proiectului este adecvata si variaţiile sub control;
  • Informarea persoanelor din managementul superior asupra realizărilor si cheltuielilor in raport cu termenele;
  • Organizarea evaluari si a managementului proiectului.

Specificaţia preliminara a proiectului - este adesea

rezultatul unui proces de analiza a contractului sau a unui studiu de marketing. Specificaţia preliminara a proiectului ar trebui sa reflecte cu acuratete ceea ce solicita clientul sau ce va cuprinde oferta. In evaluarea specificaţiei prelimunare a proiectului ar trebui sa fie implicaţi reprezentanţi ai diferitelor compartimente, grupuri afectate, care contribuie cu datele de intrare, cu scopul:

  • Asigurării asistentei directe pe parcursul pregătirii etapelor urmatoare;
  • Asigurării informaţiilor necesare;
  • Sugerării locurilor in care ar putea fi necesare modificări ale specificaţiei preliminare a proiectului.

Contributia reprezentanţilor diferitelor compartimente ar putea include:

  • Verificarea disponibilităţii informaţiilor necesare;
  • Asigurarea ca au fost luate in considerare toate elementele (costuri, loturile de producţie proiectate, etc.);
  • Pregatirea fiselor de verificare pentru a asigura adecvarea specificaţiei preliminare a proiectului.

Pot aparea modificări ale specificaţiei preliminare datorita următorilor factori:

  • Disponibilitatea unor noi materiale convenabile;
  • Necesitatea de a schimba dimensiunile sau forma produsului;
  • Oportunitati de reducere a costurilor.

Resursele proiectului trebuie planificate corect pentru a asigura ca:

  • Exista proiectanti corect instruiti si calificaţi;
  • Exista o structura manageriala eficace;
  • Exista proceduri de proiectare comprehensive;
  • Exista facilitati suport adecvate.

Coordonatorii de proiect trebuie sa fie implicaţi in:

  • Planificarea creării resursei de proiectare;
  • Menţinerea adecvarii resursei de proiectare;
  • Planificarea activitatilor pentru a satisface cerinţele specificaţiei preliminare a proiectului.

In indeplinirea acestei funcţii trebuie luate in considerare urmatoarele:

  • Numărul total si categoriile de personal necesare;
  • Numărul consultanţilor sau a personalului suplimentar care trebuie subcontractat;
  • Noile specializări necesare;
  • Pierderile sau risipa estimata;
  • Necesitatea unor scheme de stimulare/motivare;
  • Posibilităţile de imbunatatire a productivitatii muncii;
  • Necesitatile de instruire si cum pot fi acestea acceptate;

Personalul de proiectare trebuie organizat intr-o

structura manageriala adecvata. Pentru aceasta se au in vedere urmatoarele:

  • Definirea numărului. Dimensiunii si responsabilitatt flecarei grupe de proiectare:
  • Asigurarea faptului ca sistemul va evita dezacordul intre prioritati;
  • Definirea responsabilităţilor personalului extern si a modului de implicare in colectivul de proiectare;
  • Definirea interfatelor si responsabilităţilor - interne si externe;
  • Asigurarea unor sisteme de comunicare eficace.

3.3.1. Proceduri de proiectare

Ca orica alt proces cu impact asupra calitatii, proiectarea trebuie sa fie acoperita in mod adecvat de proceduri tinute sub control. Ca urmare, in procedurile oficiale, trebuie cuprinse urmatoarele aspecte:

  • Menţinerea sub control a procesului de proiectare;
  • Menţinerea sub control a modificărilor proiectului;
  • Desfasurarea activitatilor de rutina din cadrul proiectării;

■Relaţiile de comunicare in care este implicata echipa de

proiectare;

■Monitorizarea si analiza evoluţiei proiectului, costurile proiectării, termenele de realizare;

  • Relaţiile cu organizaţii externe;
  • Menţinerea sub control a personalului de proiectare subcontractant;
  • Sistemul de feed-back informaţional;
  • Procesul de validare a proiectului.

Dezvoltarea proiectului: Multe produse necesita a fi dezvoltate inainte de a fi gata pentru producţia curenta. Aceasta include:

  • Model si prototip;
  • Calcule de rezistenta si alt tip de calcule;

■Model de scara 1/1 si incercari pa banc;

  • Extrapolarea proiectelor existente.

3.3.2. Analiza proiectului si alte verificări necesare

Dupa luarea deciziei de a se continua cu proiectarea, urmatoarele activitati trebuiesc planificate:

  • Analiza proiectului (natura, periodicitate, scop, autoritate);
  • Planul de realizare a proiectului (inclusiv timpii inermediari, pe faze);
  • Evaluari ale realizărilor (periodicitate si metode);
  • Metode de proiectare (obligatorii sau recomandate);
  • Masuri de siguranţa;

■Protejarea drepturilor de proprietate intelectuala;

■Analiza modului de defectare si a efectelor defectării.

Analiza proiectului este definita ca fiind: „Examinarea dovedita prin documente cuprinzătoare si sistematica a unui proiect pentru a evalua capacitatea acestuia de a indeplini cerinţele de calitate, pentru a identifica eventualele probleme si pentru a dezvolta soluţii". îndrumările de baza cu privire la analiza proiectului sunt cele din ISO 9001, acestea precizând ca analizele trebuie sa urmareasca:

  • Cerinţele clientului;
  • Specificaţia produsului sau cerinţele serviciului;

■Cerinţele specificaţiei de proces.

Fisa chestionar pentru cerinţele clientului:

  1. Sunt corect reflectate cerinţele clientului in specificaţiile tehnice?
  2. încercările efectuaute pe prototip valideaza in mod adecvat proiectul?
  • Va funcţiona produsul conform specificaţiilor in orice condiţii de utilizare?
  1. Ce utilizări neavute in vedere la proiectare se pot anticipa?
  2. Exista sanse ca produsul sa devină periculos in timpul utilizării?
  3. Au fost avute in vedere toate condiţiile de mediu ce se pot intalni in timpul utilizării?
  4. Va respecta produsul toate reglementările in vigoare?
  5. Cum se compara produsul nostru cu cele ale concurentei?
  6. Ce se poate invata din proiectele anterioare?

Fisa chestionar pentru specificaţia de produs

  1. Va respecta produsul cerinţele de fiabilitate, serviceabilitate si intretinere?
  2. Tolerantele specifice sunt compatibile cu procesul de fabricaţie ales?
  3. Au fost specificate toate criteriile pentru acceptare/ respingere a produsului?
  4. S-au luat in considerare posibilitatea de montare a produsului, uşurinţa de asamblare, cerinţele de depozitare, durata de valabilitate, modul de scoatere din uz?
  5. Defectele posibile vor fi periculoase sau vor lasa produsul intr-o stare nepericuloasa pentru intrgul din care va face parte?
  6. Este produsul acceptabil din punct de vedere estetic?
  7. S-a realizat o analiza a modurilor de defectare si a efectelor defectării (AMDE) si un arbore de analiza a cauzelor posibile de defectare si s-a actionat in consecinţa?
  8. S-au realizat studii pentru diagnosticare in timpul utilizării a posibilelor defecte?
  9. Au fost rezolvate etichetarea, anunţurile de prevenire, identificarea produsului, trasabilitatea, instrucţiunile de utilizare?
  10. Au fost cat mai mult utilizate produse tipizate?

Fisa chestionar pentru specificaţia de proces?

  1. Poate fi fabricat produsul proiectat?
  2. Poate fi produsul inspectat si incercat?
  3. Au fost implicaţi furnizorii in fazele corespunzătoare de intocmire a specificaţiilor?
  4. Sunt disponibile materialele si materiile prime necesare?
  5. Au fost avute in vedere cerinţele de coletare/ambalare?

 

3.3.3. Analiza modurilor de defectare si a efectelor defectărilor (AMDE) pentru proiectare

Analiza modurilor de defectare si a efectelor defectărilor (AMDE) este o tehnica analitica utilizata in primul rand de către cei responsabili cu proiectarea sau de către echipa de proiectare pentru a se asigura, intr-o masura rezonabila, ca modurile potentiale de defectare si mecanismele sau cauzele apariţiei defectelor au fost identificate si analizate. Toate produsele finale, impreuna cu fiecare sistem, subansamblu sau component asociat lor ar trebui sa fie supuse acestei analize. Intr-o formulare concisa, se poate aprecia ca AMDE rezuma ideile membrilor echipei de proiectare (incluzând analiza acelor repere care s-ar putea defecta in timpul exploatarii, bazandu-se pe experienţa trecuta) pe masura ce fiecare component, subsistem si sistem este proiectat. Aceasta abordare sistemica formalizeaza si documentează activitatile mentale ale inginerilor proiectanti pe parcursul derulării procesului de proiectare.

AMDE este o componenta de baza a procesului prin introducerea conceptului de risc de defectare. Utilizarea AMDE are urmatoarele avantaje:

■Permite o evaluare obiectiva a cerinţelor de proiectare si stabilirea unor soluţii alternative de proiectare;

■Ajuta formularea cerinţelor preliminare pentru fabricaţie si asamblare;

  • Reduce riscurile de defectare in fazele de fabricaţie sau de instalare/exploatare ale produsului;
  • Furnizeaza informaţii suplimentare pentru iniţierea si dezvoltarea planurilor de incercare a produsului si pentru elaborarea planurilor de dezvoltare a produsului;

■Prin dezvoltarea unei liste a modurilor potentiale de defectare si ierarhizarea lor se stabilesc prioritatile pentru imbunatatirea si dezvoltarea produsului;

■Permite stabilirea unor obiective si luarea unor acţiuni pentru reducerea riscului;

■Asigura o baza de referinţa pentru analiza reclamatiilor clienţilor, evaluarea modificărilor de proiect si dezvoltarea unor noi produse.

Componente puse la dispoziţie de client

Componentele puse la dispoziţie de client trebuie sa aiba acelaşi regim ca si propriile produse, subsisteme sau sisteme ale furnizorilui. Echipa de proiectare trebuie sa evalueze cum poate afecta acest component subsistemul sau produsul final realizat de furnizor. Sub acest aspect in termenul de client se regaseste nu numai cel care a comandat produsul dar si clientul final (utilizatorul produsului).

Criterii de evaluare a modurilor de defectare

Se defineşte modul de defectare ca fiind efectul prin care un defect este observat la nivelul unui component, subansamblu, ansamblu sau produs final. Prin defect se intelege: „nesatisfacerea unei condiţii (specificate sau nespecificate) sau a unei asteptari rezonabile (din partea utilizatorului) referitoare la o utilizare prevăzută".

AMDE se bazeaza pe elaborarea listei modurilor de defectare posibile. Importanta data unui defect depinde de probabilitatea de apariţie si de gravitatea consecinţelor lui. Conceptul de criticitate sau severitate (S) poate fi definit in mai multe moduri, in funcţie de obiectivul urmărit, ca de exemplu: securitatea omului, evitarea pierderilor materiale, disponibilitatea sistemului in funcţiune, etc. Un criteriu general de criticitate sau severitate nu poate fi aplicabil tuturor sistemelor. Din acest motiv, echipa de proiectare ar trebui sa agreeze un anumit criteriu de evaluare si sa stabileasca o scara valorica care sa permită aprecierea gravitatii consecinţelor in funcţie de criteriile considerate.

Cauzele potentiale ale apariţiei defectelor

Orice reper care se considera a necesita elemente speciale de control trebuie sa fie identificat in formularul utilizat pentru analiza AMDE utilizând modalitatile stabilite de reprezentare/codificare. Pe baza schemei prezentate anterior se poate dezvolta un sistem propriu de clasificare a componentelor, subansamblelor, ansamblelor si a caracteristicilor lor. Simultan, pentru fiecare din aceste tipuri de repere se vor stabili si nota acţiunile recomandate de a se intreprinde. Aceste repere vor face, de asemenea, subiectul AMDE pentru procesul de fabricaţie.

Analiza cauzelor posibile ale fiecărui mod de defectare considerat indica slăbiciunile sau minusurile procesului de proiectare, consecinţe ale apariţiei defectelor. Se listeaza, pe cat posibil, fiecare cauza probabila si mecanismul de defectare trebuie sa fie descrise concis, complet si clar astfel incat sa permită stabilirea unor acţiuni corective.

Cauzele tipice de apariţie a defectelor pot include, fara insa a se limita numai la acestea:

  • Specificaţia incorecta de material;
  • Prognoza incorecta referitoare la viata totala a produsului;
  • Solicitări la rezistenta mai mari decât cele luate in

calcul;

  • Instrucţiuni neadecvate sau insuficiente de intretinere;
  • Slaba protectie a mediului;
  • Algoritm de calcul incorect;

Mecanismele tipice de defectare ar putea include, fara insa a se limita la acestea urmatoarele:

  • Uzura;
  • Rezistenta la oboseala;
  • Curgerea materialului;
  • Instabilitate;
  • Fragilitatea materialului;
  • Corodarea materialului.

Incidenţa de apariţie (A)

Incidenţa de apariţie reprezintă probabilitatea ca o cauza sau mecanism de edfectare sa se manifeste. Ea are mai

degraba o anumita semnificaţie calitativa decât o anume valoare numerica. Indepartarea sau menţinerea sub control a unei sau mai multor cauze sau mecanisme de defectare este singura cale de reducere a incidenţei apariţiei lor. Se poate estima valoarea incidenţei de apariţie pe o scala gradata de la 1 la 10. Pentru efectuarea acestei estimări, trebuie sa se răspundă la urmatoarele intrebari:

  1. Care este experienţa dobandita privind comportarea unor componente sau subsisteme similare in exploatare?
  2. Este componentul care face obiectul analizei similar sau apropiat unor componente de nivel superior?
  3. Cat de semnificative sunt modificările fata de nivelul superior de componente sau subsisteme?
  4. Este componentul radical diferit de subansamble/ ansamble superioare?
  5. Este componentul complet nou?
  6. S-a modificat destinaţia componentului?
  7. Care sunt modificările condiţiilor de mediu?
  8. S-a efectuat o analiza tehnica pentru a se estima implicaţiile datorate noii utilizări?

Un sistem de ierarhizare a indicilor incidenţei de apariţie ar putea asigura consecventa si continuitate. Rata defectelor posibile pe durata proiectata de viata se bazeaza pe numărul defectelor anticipate pe durata proiectata de viata a componentului, subansamblului sau ansamblului. Indicele de apariţie se asociaza cu rata defectelor si nu reflecta probabilitatea de apariţie.

Un posibil criteriu evaluare.

Echipa de proiectare trebuie sa cada de acord asupra sistemului de criterii de evaluare si asupra sistemului de ierarhizare, care trebuie sa fie consecvent chiar daca pentru anumite aplicaţii va suporta modificări.

Probabilitatea de defectare

Rata defectărilor

Ierarhizare

 

 

posibile

 

Foarte ridicat: Defectarea este

> 1 in 2 cazuri

10

inevitabila

1 in

3

9

Ridicat: Defectări repetate

1 in 8

8

 

1 in

20

7

Moderat: Defectări ocazionale

1 in

80

6

 

1 in

400

5

Scăzut: Relativ puţine

1 in

2000

4

defectări

1 in

15000

3

Nesemnificative: Defectări

1 in

150000

2

improbabile

1 in peste 150000

1

 

Mijloace curente de menţinere sub control a proiectului

Se listeaza acţiunile de prevenire, acţiunile de verificare/ validare a proiectului sau alte activitati care vor asigura ca

proiectul răspunde cerinţelor rezultate din analiza modurilor/ mecanismelor de defectare si cauzelor producerii defectelor. Mijloacele curente de menţinere sub control a proiectului (ex. incercarea vehicolelor pe teren, analiza proiectului, analiza algoritmilor matematici, incercarea pe bancuri de proba, incercarea prototipului) sunt acele mijloace care sunt sau au fost utilizate in cazul unor proiecte similare.

Mijloacele de menţinere sub control a proiectului se pot clasifica in trei tipuri:

  • . Previne apariţia defectelor sau reduce frecventa apariţiei

lor;

  • . Detecteaza cauza sau mecanismul defectării si conduce la luarea unor acţiuni corective;
  • . Detecteaza modul de defectare.

Este de preferat folosirea, in primul rand, a mijloacelor de tip (1) daca este posibil, apoi mijloacele de tip (2) si (3). Incidenţa de apariţie iniţiala va fi afectata de tipul (1) de mijloace de menţinere sub control a proiectului cu condiţia ca acestea sa fie integrate inca din faza de proiect. Gradele iniţiale de detectare se vor baza pe tipurile (2) si (3) de mijloace de menţinere sub control a proiectului cu condiţia ca prototipurile sau modelele utilizate corespund proiectului.

Detectarea (D)

Detectarea este o evaluare a capabilitatii mijlocului propus, tip (2), pentru menţinerea sub control a proiectului de a detecta cauza potentiala sau mecanismul potential de defectare, sau capabilitatea mijlocului propus, tip (3), de a detecta modul de defectare, inainte ca subsistemul (componentul, subansamblul, ansamblul) sa fie considerat bun pentru fabricaţie. Pentru reducerea nivelului de criticitate/importanta a mijloacelor de menţinere sub control a proiectului, activitatile planificate de menţinere sub control a proiectului trebuie imbunatatite.

Valoarea Factorului de Risc (VFR)

VFR este produsul intre valorile (notele) pentru severitate (S), Incidenţa de apariţie (A) si Detectie (D).

VFR = (S) x (A) x (D)

VFR, calculata conform relaţiei de mai sus, este o masura a riscului de proiectare. Aceasta valoare ar trebui sa fie folosita pentru o ierarhizare a indoielilor aparute in cursul activitatii de proiectare. VFR va avea valori cuprinse intre 1 si 1000. Pentru valori mai mari ale VFR colectivul de proiectare trebuie sa depună eforturi pentru a reduce acest risc calculat, folosind acţiuni corective. In practica se acorda o atentie speciala cazurilor cand severitatea este mare, indiferent de valoarea ce rezulta pentru VFR.

Acţiuni recomandate

Dupa ce s-a realizat ierarhia modurilor de defectare folosind valorile calculate pentru VFR, acţiunile corective vor avea in vedere in primul rand elementele critice si acele probleme care au fost clasificate ca fiind grave. Scopul oricărei acţiuni recomandate este de a reduce valorile de ierarhizare pentru unul sau pentru toate elementele ce compun VFR: Severitatea (S), Incidenţa de apariţie (A) si/sau Detectie (D).

O amplificare a acţiunilor de validare/verificare a proiectării va avea ca rezultat numai reducerea valorilor pentru Detectie (D). O reducere a valorilor pentru Incidenţa de apariţie (A) poate fi realizata numai prin indepartarea sau menţinerea sub control a uneia sau mai multora din cauzele/mecanismele modului de defectare prin intermediul unei revizuiri a proiectului.

Numai o revizuire a proiectului poate determina o reducere a valorii pentru severitate (S). Se pot avea in vedere acţiuni ca cele din lista de mai jos, care nu este limitativa:

  • Proiectarea unor experimente;
  • Plan de incercari revizuit;
  • Proiect revizuit;
  • Specificaţii de material revizuite.

In situatia in care pentru o anumita cauza nu se recomanda nici o acţiune, aceasta se precizeaza inregistrand „NIMIC" in coloana respectiva. Se inscrie, de asemenea, denumirea organizaţiei si numele persoanei pentru acţiunea recomandata si data propusa pentru realizare.

Acţiuni întreprinse.

Dupa ce o acţiune a fost implementata, se inscrie o scurta descriere a acţiunii reale si a datei efective.

Consecutiv identificării acţiunii corective se estimeaza si se inregistreaza noile valori pentru Severitate (S), incidenţa de Apariţie (A) si Detectie (D). Se calculeaza si se inregistreaza toate valorile ce rezulta pentru VFR care trebuie reanalizate si, daca se considera ca sunt necesare acţiuni ulterioare, se repeta etapele anterioare.

Urmarirea acţiunilor

Responsabilul de proiectare răspunde si va asigura ca toate acţiunile recomandate au fost implementate sau abordate in mod corespunzător. AMDE este un document dinamic si ar trebui ca intotdeauna sa reflecte ultimul nivel de revizuire a proiectului, precum si ultima etapa a acţiunilor relevante, inclusiv cele ce pot fi avute in vedere dupa demararea producţiei.

Responsabilul cu proiectarea are la dispoziţie mai multe metode prin care sa asigure identificarea problemelor si implementarea acţiunilor recomandate. Lista acestor metode cuprinde si pe cele ce urmeaza, fara a se limita la acestea.:

  • Asigurarea indeplinirii cerinţelor de proiectare;
  • Analiza specificaţiilor si deseneor;
  • Confirmarea introducerii in documentaţia de fabricatie- montaj;
  • Analiza Planurilor de Control si a AMDE de Proces.