Analiza cantitativă a riscului este procesul prin care se urmăreşte evaluarea numerică a  probabilităţii şi impactului fiecărui risc asupra obiectivelor proiectului, precum şi influenţa asupra riscului general al proiectului. Acest proces utilizează tehnici cantitative, cum ar fi simularea Monte Carlo, analiza de senzitivitate şi metoda arborilor de decizie, pentru:

  • Determinarea probabilităţii de a nu atinge obiective specifice ale proiectului;
  • Cuantificarea expunerii la risc a proiectului şi determinarea mărimii rezervelor neprevăzute pentru costuri şi pentru program care ar putea fi necesare;
  • Identificarea riscurilor care implică o atenţie mai mare, prin cuantificarea contribuţiei lor relative la riscul general al proiectului;
  • Identificarea realistă a costurilor, programului şi obiectivelor care pot fi realizate.

Procesul de analiză cantitativă a riscului urmează – în fluxul grupului de procese pentru  managementul riscului – după procesele de identificare şi de analiză calitativă a riscului. Procesele de analiză calitativă şi cantitativă a riscului pot fi realizate separat sau împreună.

 

             Intrări în analiza cantitativă a riscului

(1) Planul managementului riscului. Este documentul rezultat din procesul anterior de  planificarea managementului riscului.

(2) Riscurile identificate. Sunt ieşiri din procesul de identificare a riscului.

(3) Lista riscurilor prioritare. Este o rezultantă a procesului de analiză calitativă a riscului.

(4) Lista riscurilor pentru analize suplimentare şi management. De asemenea, este o ieşire din proces de analiză calitativă a riscului.

(5) Informaţii istorice. Sunt informaţii provenite de la proiecte anterioare similare, studii referitoare la riscurile proiectelor, baze de date despre risc etc.

(6) Evaluările experţilor. Datele de intrare în analiza cantitativă a riscului pot să provină de la echipa de proiect sau de la experţi în domeniu din cadrul organizaţiei sau din afara acesteia.

(7) Alte ieşiri din planificarea proiectului. Cele mai utile ieşiri din celelalte procese de planificare a proiectului sunt estimările duratelor activităţilor, structura activităţilor proiectului, costurile estimate pentru aceste activităţi, precum şi obiectivele tehnice ale proiectului.

 

             Mijloace şi tehnici pentru analiza cantitativă a riscului

(1) Interviul. Tehnicile de intervievare sunt utilizate pentru a cuantifica probabilitatea şi impactul riscurilor asupra obiectivelor proiectului.

Primul pas îl constituie realizarea unor interviuri despre riscurile proiectului cu participarea responsabililor proiectului sau a experţilor în domeniu. Informaţia care este necesară depinde de tipul distribuţiilor de probabilitate care vor fi utilizate  pentru modelarea riscului. De exemplu, atunci când se utilizează distribuţia triunghiulară sau distribuţia beta se furnizează informaţii asupra scenariilor optimist, pesimist şi cel mai probabil.

Distribuţiile de probabilitate continue cele mai utilizate pentru analiza cantitativă a probabilităţii si a impactului sunt: uniformă, normală, triunghiulară, beta şi log-normală.

Ca urmare a interviurilor, este necesară documentarea argumentelor care au stat la baza parametrilor atribuiţi distribuţiilor de probabilitate ale modelelor de risc, care vor constitui elemente de intrare pentru strategiile de răspuns la risc.

(2) Analiza de senzitivitate. Această tehnică ajută la determinarea acelor riscuri care au cel mai mare potenţial de impact asupra proiectului. Analiza de senzitivitate examinează gradul în care incertitudinea fiecărui element de risc al proiectului influenţează obiectivele proiectului, atunci când celelalte elemente variabile şi incerte sunt menţinute la valorile lor cele mai probabile.

(3) Analiza arborilor de decizie. Metoda arborilor de decizie se utilizează pentru a reprezenta problema de decizie considerând implicaţiile alegerii dintre alternativele disponibile. Metoda utilizează probabilităţile riscurilor, precum şi elemente pe pierdere sau câştig, pentru fiecare secvenţă de decizii care se poate adopta. Rezolvarea arborelui de decizie indică decidentului o evaluare în termeni cantitativi a riscului asociat fiecărei decizii, în condiţii de incertitudine.

Procedura pentru aplicarea metodei arborilor de decizie poate fi sintetizată astfel:

(1) Se descrie logica arborelui în ordine cronologică, respectiv se descriu nodurile de decizie şi nodurile de incertitudine, precum şi toate ramurile care apar în fiecare nod;

(2) Se ataşează probabilităţile ramurilor de incertitudine, ţinând cont de condiţionările corespunzătoare pentru fiecare ramură;

(3) Se ataşează valorile utilităţilor ramurilor finale;

(4) Plecând de la dreapta la stânga arborelui de decizie, se calculează valorile medii ale utilităţilor în nodurile de incertitudine şi se maximizează în nodurile de decizie, determinându-se acţiunile optimale şi utilităţile lor medii;

(5) Se continuă procedura până la nodul de decizie iniţial, determinându-se acţiunea optimală iniţială şi apoi secvenţa de acţiuni optimale care rezolvă problema de decizie.

Metoda arborilor de decizie reprezintă o alternativă viabilă la metodele analitice de decizie prezentate la începutul acestui capitol. În acelaşi timp, arborii de decizie, prin reprezentarea grafică a problemei de decizie constituie un instrument util şi accesibil pentru considerarea tuturor alternativelor, atât în nodurile de decizie, cât şi în cele de incertitudine.

(4) Simularea. Tehnica de simulare utilizează un model al proiectului, care translatează incertitudinile specificate până la un anumit nivel de detaliere privind impactului potenţial asupra obiectivelor proiectului şi apoi la nivelul întregului proiect. Pentru simulare se utilizează tehnica Monte Carlo.

             Abateri de identificare a riscului

 (1) Lista riscurilor prioritare cuantificate. Această listă include riscurile care constituie cea mai mare ameninţare pentru proiect, sau care oferă cea mai mare oportunitate, împreună cu o măsură a impactului lor

(2) Analiza probabilistă a proiectului. Această analiză face o predicţie asupra programului şi costurilor proiectului, furnizând intervale de încredere.

(3) Probabilitatea de a atinge obiectivele de cost şi de timp ale proiectului. În urma analizei cantitative a riscului, poate fi estimată probabilitatea de a atinge obiectivele de cost şi de timp ale proiectului, în condiţiile riscurilor actuale.