Etica, conform dicţionarului este “ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare şi cu rolul în viaţa socială”.
Etica este reprezentată de principiile morale ale oamenilor, care trăiesc într-o comunitate, în intenţia lor de a identifica şi a urma acele norme, după care ar trebui să îşi trăiască în mod corect şi cinstit viaţa. Bazătă iniţial pe patru virtuţi ireductibile. Antichitatea aprecia etica după: înţelepciune, vitejie, cumpătare şi dreptate. Etimologia cuvântului etică este grecescul “etos”, care înseamnă obisnuinţă. Acest lucru, în opinia lui Aristotel, însemna, că nici una din obisnuinţele etice nu este dată de natură, ci se formează în acţiunea umană pe baza virtuţilor care au o dublă semnificaţie: intelectuală (dobândită prin experienţă şi prin învăţătură) şi etică.
La noi, termenul de „etică’’ are semnificaţii diferite.
În primul rând, etica se referă la aşa-numitele moravuri, cutume şi obiceiuri tradiţionale specifice diferitelor culturi.
În al doilea rând, prin termenul „etică” se înţelege ansamblul de valori şi norme care definesc, într-o anumită societate, omul de caracter şi regulile de comportare justă, demnă şi vrednică de respect, a căror încălcare este blamabilă şi vrednică de dispreţ. În această accepţiune, etica promovează anumite valori, precum cinstea, dreptatea, curajul, sinceritatea, mărinimia, altruismul etc.
Etica managementului este o formă a eticii aplicate şi reprezintă un ansamblu de norme cărora trebuie să li se subordoneze acţiunile şi deciziile cadrelor de conducere din organizaţii, norme care pot să fie sau nu sancţionate din punct de vedere juridic şi care sunt impuse prin forţa conştiinţei colective, a opiniei publice.
Ca principii generale de conduită sau coduri etice, etica este aplicată în managementul resurselor umane, în managementul situaţiilor de criză, în comunicarea de marketing în toate formele ei: branding, relaţii publice, publicitate. Etica profesională impune stabilirea unor reguli interne în fiecare profesiune, care pot lua forma “bunelor practici”, “codurilor etice” sau “codurilor deontologice”.
Etica bancară presupune un sistem de reguli şi norme de conduita destinate personalului bancar atât vizavi de colectivul de muncă cât şi faţă de clienţi.
Principalii factori, care determină comportamentul etic al organizaţiilor sunt:
- reglementările guvernamentale;
- codurile de etică;
- caracteristicile individuale;
- regulamentele interne;
- presiunea socială;
- gradul de profitabilitate .
Regulamentele guvernamentale interzic anumite activităţi, procese de producţie sau folosirea unor materiale. Este necesar ca toate companiile să cunoască aceste prevederi şi să le respecte. Prin regulamentul lor imperativ, reglementările guvernamentale fac ca activităţile unei organizaţii să fie legale sau ilegale. Dacă reglementările legale sunt insuficiente şi permit desfăşurarea unor activităţi incorecte sau care ar leza interesele partenerilor, afacerile pot fi legale, dar neetice, incorecte. Această situaţie este frecvent întâlnită în practicile firmelor din România, datorită inexistenţei unui sistem legislativ coerent. În alte situaţii, chiar sensul reglementărilor legale determină caracterul neetic al afacerilor. Orice acţiune de aplicare incorectă a sistemului de reglementări legale, aplicarea selectivă şi discriminatorie a legislaţiei, favorizează unor companii şi oameni în detrimentul altora, afectează funcţionalitatea sistemului economic şi generează apariţia fenomenului de corupţie .
Codul de etică reprezintă unul din elementele definitorii pentru succes. Datorită acestui lucru, firmele încearcă să dezvolte la proprii salariaţi un comportament etic. Codurile de etică ale firmelor se adresează atât personalului propriu, ele servind în procesul de încadrare pe funcţii, promovare şi salarizare, cât şi partenerilor de afaceri. Promovarea valorilor din codurile de etică se realizeaza prin comitete de etică. Aceste comitete de etică sunt plasate în structura organizatorică, de regulă, la nivelul managerilor superiori .
Codul etic este o declaraţie formală care constituie un ghid etic pentru modul în care oamenii dintr-o organizaţie trebuie sa acţioneze şi să ia decizii. Nouazeci la sută din cele 500 de companii care alcătuiesc clasamentul Fortune 500 şi aproape jumătate din celelalte firme au coduri etice .
Codurile etice abordează probleme cum ar fi conflictele de interese, concurenţii, caracterul privat al informaţiilor, oferirea cadourilor precum şi oferirea şi primirea sponsorizărilor politice .
Numai prin conceperea şi popularizarea unui cod etic managerii nu îşi pot considera incheiată misiunea şi acest lucru nu reprezintă o condiţie suficientă ca membrii organizaţiei să dispună de sfaturile de care au nevoie pentru a stabili ceea ce este etic şi a acţiona în concordanţă.
Codurile includ principalele responsabilităţi ale companiei faţă de:
- consumatori: importanţa satisfacerii consumatorilor, calitatea, siguranţa, protecţia consumatorilor, corectitudinea preţurilor, serviciile după vânzare;
- parteneri de afaceri: promtitudine în achitarea facturilor, respectarea tuturor prevederilor contractuale, cooperarea în obţinerea calităţii şi eficienţei, neeaceptarea nici unui fel de mită, comisioane sau a excesului de ospitalitate;
- salariaţi: modul în care compania valorifică resursele umane, recrutarea şi selecţia formarea şi perfecţionarea, condiţiile de muncă, egalitatea şanselor, recompensarea pensionarea, protecţia împotriva discriminărilor şi a hărţuirii;
- acţionari: protejarea investiţiilor făcute în companie, asigurarea eficienţei investiţiilor, acurateţea informaţiilor privind situaţia economico financiară;
- comunitate: obligaţia companiei de a proteja şi a conserva mediul, implicarea în acţiuni în interesul comunitaţii, în activităţi educative şi caritabile.
Unele coduri cuprind şi o serie de prevederi privind climatul organizaţional discriminările, conflictul de interese, cadourile şi gratuităţile .
Caracteristicile individuale: încă din copilărie fiecare persoană îşi dezvoltă un set propriu de valori care este influenţat de părinţi, profesori, prieteni, societate. Fiecare persoană putând să distingă între bine şi rău.
Regulamentele interne sunt realizate pentru a preciza conduita în cadrul instituţiei şi pentru a fi respectate. Cuprinde şi regulamente de organizare şi funcţionare, diverse norme interne pentru unele activităţi specifice sau fişele posturilor.
Presiunea socială şi gradul de profitabilitate au o influenţă esenţială asupra eticii afacerilor şi a responsabilităţilor sociale. Firmele apelează la rabat de la responsabilităţile sociale şi standardele etice, in situaţii de criză, responsabilităţile sociale fiind primele afectate.
Creşterea importanţei acordate eticii în afaceri se explică şi prin modificările suferite de strategiile şi structurile corporaţiilor.
Curente recente în teoria şi practica managerială, precum total quality management, ca şi procesele de restructurare şi redimensionare a firmelor de top au condus la abandonarea multor practici tradiţionale de conducere a proceselor economice. Autoritatea şi răspunderea decizională s-au dispersat din ce în ce mai mult în cadrul firmei: decizii importante sunt luate la niveluri ierarhice tot mai joase si de către tot mai mulţi angajaţi.
Iată de ce se impune ca fiecare salariat, nu numai top managementul sa înţeleagă cât mai bine complexitatea problemelor de natura etică; toţi membrii unei firme trebuie să cunoască valorile şi ţelurile esenţiale ale organizaţiei şi cum trebuie să se reflecte acestea în conduita practică a firmei în mediul economic.
Succesul în fundamentarea şi asimilarea valorilor etice este posibil atunci când managerii instituţiei/firmei iniţiază şi susţin o serie de acţiuni specifice:
adoptarea codurilor de conduită etică profesională, oficializate şi stimulative, pentru încurajarea comportamentului moral al salariaţilor
organizarea şi desfăşurarea unor programe speciale de pregătire în spiritul valorilor etice în profesie
definirea clară a obiectivelor individuale, astfel încât să nu se ceară salariaţilor lucruri imposibile sau ambigue, ferindu-i astfel de comportamente imorale
comportament etic exemplar al managerilor
evaluarea anuală a personalului trebuie să aibă în vedere comportamentul etic al salariaţilor promovarea unor metode de motivare şi comunicare prin care să se încurajeze comportamentul corect al salariaţilor
Etica presupune motivaţie, motivaţia determină o anumită manieră de acţiune, iar variantele de comportament conduc la consecinţe mai mult sau mai puţin grave pentru persoanele aflate în interacţiune.
Firmele care pot fi numite etice prezintă anumite caracteristici:
- Echilibru între profit şi etică
- Valorile etice stau la baza comportamentului zilnic al acţiunilor individuale
- Sistem de sancţiuni care prevede penalizarea şi corectarea acţiunilor cu caracter neetic.
- Prezintă un set de valori care presupune:
- tratarea celorlalţi cu respect şi cinste aşa cum doreşti şi tu să fii tratat
- fabricarea şi comercializarea produselor astfel încat să fii multumit dacă le foloseşti tu tratarea mediului înconjurător ca şi cum ar fi proprietatea ta.
