Analiza aspectelor teoretice presupune determinarea validării, argumentarea metodei, corespundrea datelor empirice culese, sco-purilor şi sarcinilor cercetărilor. Cercetătorii au opinii uneori contro-verse în privinţa validării metodelor calitative, la care se atribuie şi metoda focus grup-ului, în comparaţie cu metodele cantitative, ma-tematice. Referitor la metoda focus grup-ului, vom menţiona că în calitate de unitate de analiză apare nu respondentul, ci exprimarea, părerea, scopul cercetărilor calitative este nu de a determina numă-rul sau gradul de răspăndire a acestui punct de vedere în societate, dar de a depista existenşa diferitor păreri, aprecieri sau argumente, legăturile lor, cauzele şi provenirea lor. În acest context cercetătorii sunt solidari cu părerea, că dacă cantitatea noii informaţii capătată în cadrul noului grup descreşte brusc cercetarea poate fi întreruptă.
Metoda focus grup are la bază aspectul social despre procese-le de grup, despre grup ca un microcosmos care modelează societa-tea în întregime şi determină procesele care au loc în acest grup: diferenţierea, apariţia liderilor de păreri şi integrarea în grupuri. Du-pă cum am mai menţionat, metoda focus grup poate fi utilizată în di-ferite domenii, acest fapt determinînd şi diferite abordări conceptua-le a metodei: abordarea menagerială de marketing, sociologică, psi-hologică şi politologică.
Determinarea caracteristicilor metodei focus grup poate fi mai relievantă analizînd momentele de asemănare şi diferenţiere cu alte metode ale sociologiei empirice. În comparaţie cu observaţia partici–pativă metoda focus grup-ului are avantajul că este cunoscut faptul interacţiunii sociale a unui grup de oameni, şi înt-o perioadă relativ scurtă de timp vor fi urmărite aceste procese. Însă faptul dirijării cu aceste procese se consideră unul din factorii defavorizanţi ai aces-tei metode, deaceea, dacă scopul este de a urmări comportamentul social într-un cadru natural, se recurge la observaţia participativă. Alte momente specifice ale metodei focus grupului sunt:
- colectează nu informaţia despre acţiuni sociale, ci relatări verbale despre aceste acţiuni
- există corelaţii sociale care nu pot fi modelate în focus grup-uri
- nesiguranţa veridicităţii expunerii.
În literatura de specialitate se consideră că metoda focus grup este indicată pentru cercetarea orientărilor şi cunoştinţelor, dar metoda observaţiei participative pentru anliza rolurilor organizaţii-lor.
Analizînd metoda focus grup-urilor, în comparaţie cu metoda interviului individual în adîncime vom remarca că este mai recoma-ndabil interviul individual din considerentul că apare efectul de inti-midare în cazul discuţiei în grup a unor anumite teme: finanţele, re-laţiile intime, igiena personală, teme ce nu sînt aprobate de societa-te.
Corelaţia dintre metodele calitative şi cantitative de cele mai multe ori este interpretată de cercetători în felul următor: metodele calitative pot contribui la apariţia noilor idei, ipoteze şi confirmarea cantitativă este prerogativa metodelor cantitative. Însă, la cele expu-se se mai poate adăuga că conlucrarea celor două metode poate fi eficientă pentru cercetare şi în următoarele etape: perfecţoinarea in-strumentarului pentru sondajele de opinie şi interpretarea rezultate-lor cercetărilor. De multe ori se recomandă de a elabora ancheta în baza focus grup-urilor, dar şi mai oportun este de a testa întrebările din ancheta deja pregătită în interviurile în grup. După cum, în mar-ketingul industrial producătorii mărfurilor sunt foarte miraţi în cazul că li se comunică opiniile cumpărătorilor, expuse în cadrul focus grup-urilor, la fel şi autorii anchetelor pot fi miraţi de acel fapt, ce cred respondenţii despre întrebările ce li se adresează. Astfel conlu-crarea şi completarea reciprocă poate fi efectuată la toate etapele cercetării.
