Companiile transnaţionale folosesc cel mai des o strategie de creştere. În acest sens, principalele opţiuni disponibile sunt următoarele :
- Crearea unei societăţi mixte cu o firmă de pe piaţa pe care o ţinteşte societatea transnaţională ;
- Crearea unei filiale proprii, deţinută 100% de firma investitoare ;
- Achiziţionarea unei firme de pe piaţă prin preluare sau fuziune ;
- Includerea unei firme de pe piaţa vizată într-un aranjament de alianţă strategică dezvoltat de firma investitoare.
Alegerea între avantajele relative nete oferite de implantarea prin filială proprie, societate mixtă, achiziţie sau alianţă strategică se bazează, în mare măsură, pe calcule economice.
Ceea ce ne propunem aici să facem, este să prezentăm mai amănunţit opţiunile decizionale pe care le poate lua firma investitoare în funcţie de riscurile de decurg din alegerea uneia sau alteia dintre modalităţile de implementare pe piaţă, având în vedere nu calcule economice elaborate, ci balanţa între avantajele şi dezavantajele oferite de fiecare dintre aceste modalităţi de implantare.
- Analiza comparativă între implantarea prin societate mixtă şi crearea unei filiale proprii
- Avantajele implantării prin societate mixtă
Crearea unei societăţi mixte între o companie transnaţională şi un partener de pe piaţa vizată reprezintă o strategie viabilă de implantare numai atunci când se poate găsi partenerul potrivit.
Avantajele găsirii unui partener potrivit sunt deosebite şi anume :
– partenerul local cunoaşte şi înţelege obiceiuriile, moravurile şi instituţiile mediului vizat. Acest lucru ar putea necesita ani pentru o companie transnaţională dacă s-ar implanta pe piaţă printr-o filială proprie ;
– partenerul local trebuie să fie în măsură săasigure un management competent, nu numai pentru conducerea de vârf a societăţii, ci şi pentru nivele ierarhice medii ;
– unele ţări gazdă cer sau preferă, ca firmele străine să împartă proprietatea cu partenerii locali. În astfel de cazuri, o filială proprie (100% deţinută de corporaţia transnaţională) nu poate reprezenta o acţiune realistă şi o alternativă viabilă ;
– accesul la pieţele de capital ale ţării vizate, poate fi facilitat de contractele şi reputaţia partenerului local ;
– în unele cazuri, partenerul local poate poseda tehnologii adecvate mediului local sau care pot fi folosite pe scară internaţională ;
– dacă scopul investiţiei este acela de a servi piaţa locală, atunci imaginea publică a unei firme deţinută parţial de capital local poate spori posibilităţile de vânzare locală.
- Dezavantajele implantării prin societate mixtă
Societăţile mixte, în ciuda numeroaselor avantaje, nu sunt la fel de mult folosite ca modalitate de implantare precum este cazul filialelor proprii.
Corporaţiile transnaţionale se tem de interferenţa partenerilor locali în luarea deciziilor critice (ceea ce este optim din punct de vedere al operării locale, poate fi suboptim din punct de vedere al operaţiilor globale la nivelul corporaţiei în ansamblu, ceea ce crează potenţiale surse de conflicte interne).
Cele mai importante conflicte potenţiale sunt următoarele :
– dacă partenerul local este prost ales, riscul politic creşte şi nu scade. Partenerul local trebuie să aibă credibilitate pe piaţa locală şi un comportament etic. Astfel, societatea mixtă reprezintă o opţiune proastă ;
– partenerul local şi corporaţia transnaţională pot avea opinii divergente privind distribuirea profitului ca dividente sau cu privire la expansiunea firmei prin finanţare pe baza reinvestirii profitului, comparativ cu finanţarea prin fonduri atrase (împrumutate) ;
– preţurile de transfer pentru produsele sau componentele cumpărate, de la, sau vândute către firmele din reţeaua corporaţiei reprezintă un potenţial conflict de interese ;
– controlul financiar reprezintă o altă zonă conflictuală. O corporaţie transnaţională nu poate justifica folosirea fondurilor sale ieftine şi disponibile procurate dintr-o ţară în care operează pentru a finanţa activitatea unei societăţi mixte pe care a creat-o într-o altă ţară ;
– societatea mixtă poate afecta capacitatea unei corporaţii transnaţionale de a raţionaliza reţeaua sa de producţie pe scară internaţională ;
– în anumite situaţii, reglementările locale pot cere furnizarea de informaţii privind operaţiunile şi rezultatele obţinute local pentru firmele care au şi participare locală de capital, în timp ce pentru o filială proprie o astfel de cerinţă nu se aplică – cerinţele de furnizare de informaţii dau avantaj firmelor concurente ce nu sunt supuse acestor cerinţe, în ceea ce priveşte stabilirea strategiilor proprii ;
– se ridică problema evaluării acţiunilor prin care partenerii participă la capitalul firmei :
- Cât ar trebui să plătească partenerul local pentru acţiunile sale ?
- Care este valoarea tehnologiei cu care contribuie partenerul local ?
- Care este valoarea pământului (terenul într-o ţară precum China, spre exemplu, este proprietate de stat) ?
- analiza comparativă între folosirea achiziţionării unei firme prin preluare sau fuziune şi crearea de filiale proprii
- Avantajele implantării prin preluare sau fuziune
Spre deosebire de crearea unei filiale proprii, implantarea prin achiziţii prezintă următoarele avantaje :
– este o modalitate mault mai rapidă de a stabili o prezenţă operaţională într-o ţară gazdă sau într-o întreagă piaţă geografică precum Uniunea Europeană ;
– poate prezenta o modalitate mai eficientă în privinţa costurilor de dobândire a tehnologiei de valoare, decât dezvoltarea ei prin resurse şi eforturi proprii ;
– implantarea prin achiziţie poate deveni o necesitate de înrudire cu o firmă din interiorul unei grupări regionale integrate puternic, precum Uniunea Europeană după crearea pieţei unice europene ;
– expunerea faţă de riscul valutar poate fi redusă prin operarea directă pe baza unei activităţi pe o piaţă locală, decât prin exporturi pe orice piaţă ;
– achiziţiile prezintă o altă posibilitate pentru o firmă în a-şi valorifica prin internalizare avantajele de proprietate (cunoaştere + produse) atunci când nu există pieţe externe eficiente ;
– atunci când moneda naţională este slăbită pe pieţele valutare, iar conjunctura economică este nefavorabilă (recesiune), achiziţiile internaţionale reprezintă opţiuni avantajoase sub aspectul preţurilor de transfer şi oportunităţii acestor transferuri.
- Dezavantajele implantării prin achiziţii şi fuziuni
Ca şi achiziţiile interne, cele internaţioale prezintă o serie de dezavantaje potenţiale, şi anume :
– diferenţele de ordin cultural pot inhiba combinarea între firme ce diferă prin naţionalitate, obiceiuri, valori ;
– preţul plătit de corporaţia transnaţională poate fi prea ridicat iar metoda de finanţare prea costisitoare ;
– pot apărea reacţii politice nefavorabile în ţara gazdă atunci când firma achizitoare este o firmă străină ;
– pot apărea probleme legate de forţa de muncă, datorită unor contracte sindicale inegale, favoritismului etc. ;
– aranjamentele contractuale, primele de licenţă, preţurile de transfer şi alte aspecte ale relaţiilor comerciale dintre părţi sunt mai riguros controlate şi investigate în cazul achiziţiilor, decât atunci când firmele erau independente.
- Tendiţe generale pe plan mondial
Dincolo însă de avantajele şi dezavantajele relative ale implantării printr-o anumită modalitate disponibilă, trebuie reţinut totuşi faptul că, ultimul deceniu şi jumătate a cunoscut o veritabilă explozie a implantărilor prin achiziţii internaţionale, respectiv preluări de firme şi fuziuni.
Nu numai marile puteri – state industriale au cunoscut un proces de redistribuire a influenţei şi dominaţiei economice, ci şi marile companii transnaţionale. Mai bine zis, în primul rând companiile transnaţionale, pentru că ele sunt cele care au cunoscut cele mai spectaculoase evoluţii.
După 1985, s-a accentuat tendinţa de învăluire a marilor firme americane de către concurenţii vest – europeni şi japonezi.
Anul 1988 a adus un val considerabil de achiziţii internaţionale, în care tranzacţiile cele mai importante aveau drept ţintă corporaţii din SUA.
- Firma britanică Marks and Spencer (specializată în comerţul cu amănuntul) a cumpărat cu 750 milioane $ firma Brooks Brothers ;
- Corporaţia British Petroleum a achiziţionat legendarul Standard Oil, urcând vertiginos în topul celor mai mari firme transnaţionale ;
- Firma britanică Blue Arrow (activând în intermedierea plasamentului forţei de muncă) a cumpărat Manpower ;
- Firma Sony a plătit un preţ recird (2 miliarde $) pentru celebra casă de discuri CBS Records Corp ;
- Firma japoneză Bridgestone Corp (anvelope) a cumpărat cu 2,6 miliarde $ firma Firestone luând-o înaintea concurenţilor europeni Pirelli şi Michelin.
Asaltul neobişnuit al vest – europenilor şi japonezilor asupra economiei americane se explică prin mai multe considerente :
– dezvoltarea dolarului în raport cu alte monede, survenită după 1985, a făcut ca achiziţionarea firmelor americane să fie relativ mai ieftină pentru concurenţii internaţionali ;
– investiţiile directe în SUA ar contracara eventuala adoptare de către Administraţie a unei legislaţii comerciale ultranaţionaliste. Datorită uriaşului deficit comercial american, această ameninţare a planat şi încă planează asupra partenerilor comerciali ai SUA ;
– în ultima vreme regimul fiscal american privitor la marile corporaţii este mai puţin apăsător decât în ţările Uniunii Europene şi Japonia ;
– firmele vest – europene încearcă să se protejeze împotriva posibilului asalt al firmelor concurente care se aşteaptă că va avea loc după 1992, anul realizării pieţei unice vest – europene, an în care autorităţile comunitare şi-au propus reducerea subvenţiilor şi sprijinul financiar acordat marilor companii
– diversificarea internaţională mai eficientă.
