În cadrul analizei muncii psihologul este preocupat de cunoaşterea în detaliu a unei activităţi de muncă cu scopul de a găsi mijloace eficiente de a o perfecţiona sau de a mări performanţele celor angajaţi în desfăşurarea activităţii considerate. Analiza muncii este utilizată ca instrument de investigaţie în următoarele domenii (Pitariu, 1999):
- orientarea, selecţia şi promovarea profesională
- pregătirea profesională
- calificarea, recalificarea şi reorientarea profesională
- organizarea muncii
- evaluarea muncii
- proiectarea şi reproiectarea muncii şi a locurilor de muncă
- proiectarea interacţiunii om-maşină sau om-calculator
- proiectarea produselor informatice
Rezultatele de mai sus sunt sintetizate în tabelul următor
(Pitariu, 1999)
Tabelul 1
Utilizări ale analizei muncii
|
Controlul administrativ |
Administrarea personalului |
Proiectarea muncii şi echipamentului |
Alte utilizări |
|
Organizarea resurselor umane Planificarea forţei de muncă Definirea rolurilor în instituţie |
Evaluarea muncii Recrutarea personalului Selecţia de personal Repartiţia personalului Pregătirea profesională Aprecierea profesională Promovări şi transferuri Planificarea evoluţiei carierei Relaţii de muncă |
Proiectarea inginerească Proiectarea locului de muncă Optimizarea metodelor de muncă Siguranţa muncii |
Orientare profesională Consiliere de recuperare profesională Sisteme de clasificare a profesiilor Cercetări de personal |
Pentru descrierea şi analiza proceselor de muncă, psihologul trebuie să ţină cont de mai multe aspecte printre care:
- conţinutul sarcinilor
- factorii mediului de muncă (fizici şi sociali)
- comportamentul operatorului uman
> activitatea cognitivă/ mentală a operatorului uman în vederea atingerii scopurilor propuse
Criteriile analizei muncii
Se grupează în două mari clase (Iosif, 1996):
- Criterii ale sistemului om-maşină-mediu:
- criterii economice: – costul fabricaţiei
- costul întreţinerii sistemului
- costul unei defecţiuni
– eficienţa
- criterii tehnice: – parametrii maşinilor
- parametrii procesului tehnologic
- restricţiile de operare
- criterii de fiabilitate: se referă la siguranţa locului de muncă
- criterii nefuncţionale: – aspecte estetice ale produselor
– prestigiul
- Criterii ale operatorului uman:
- referitoare la operatorul uman şi caracterizează activitatea sa şi starea organismului
1.1. variabile fiziologice:
- frecvenţa cardiacă
- consumul de oxigen
- temperatura corporală
- starea de sănătate
1.2. variabile antropometrice:
- poziţia
- compatibilitatea dintre dimensiunile corporale ale omului şi dimensiunile maşinilor/ spaţiului de muncă
1.3. variabile sociologice:
> se referă la parametrii ambianţei sociale (climatul la locul de muncă, relaţiile din grup şi cele ierarhice, stilurile de conducere etc.)
1.4. variabile psihologice:
- solicitarea psihică
- motivaţia lucrătorilor
- satisfacţia profesională- este importantă pentru că se
poate obiectiva în: performanţe crescute/ scăzute, întârzieri la program, absenteism, încălcări de norme 2. referitoare la rezultatele activităţii lucrătorului: acestea se referă în primul rând la performanţe:
- timpul de execuţie a unei sarcini de muncă, a unei faze din procesul tehnologic sau a unui produs
- calitatea executării sarcinilor
- cantitatea de produse pe unitatea de timp
- calitatea produselor
- frecvenţa şi gravitatea erorilor, incidentelor, accidentelor
