Toţi managerii inteligenţi, confruntaţi cu situaţii de incertitudine, doresc să ştie dimensiunea şi natura riscului pe care şi-l asumă la alegerea unei căi de acţiune. Numeroase date de intrare (variabile) ale unui model sunt estimări, iar altele se bazează pe probabilităţi. Virtual, fiecare decizie se bazează pe interacţiunea unui număr de variabile, multe dintre acestea având câte un element de incertitudine. De exemplu, lansarea unui nou produs poate depinde de următoarele variabile: cheltuielile de pregătire (cercetare, proiectare, prototip), costul fabricaţiei, investiţiile capitale, preţul de vânzare, dimensiunea pieţei produsului şi segmentul ce revine produsului nostru. Să presupunem că estimarea globală cea mai optimistă atestă că produsul are o înaltă şansă (să zicem 80%) de a asigura o recuperare de 30% anual din totalul investiţiilor făcute în el. Adâncind analiza, prin evaluarea fiecărei variabile, presupunem că am constatat o probabilitate de 90% de a realiza întocmai pregătirea, fabricaţia şi investiţiile capitale, că preţul estimat are 70% şanse să fie corect, iar piaţa 60%. în acest caz, evident, probabilitatea calculată pentru întregul proiect va fi sigur mai mică de 80%, respectiv doar de 30,6% (90 x 90 x 90 x 70 x 60).
Analiza riscului încearcă să stabilească pentru fiecare variabilă, într-o problemă de decizie, probabilitatea curbei sale de distribuţie. Având aceste informaţii, managerul va fi capabil într-o mai mare măsură să aprecieze şansele de realizare a obiectivelor, riscurile pierderilor posibile prin operarea deciziei sale.
