Există o mare varietate de percepţii ale noţiunii de carieră, de la ideea de traiectorie ascendentă în domeniul profesional şi social şi până la cadrul dinamic în care o persoană îşi percepe viaţa în întregul ei şi interpretează semnificaţia diferitelor calităţi personale, acţiuni şi lucruri care i s-au întâmplat.
Viziunea asupra carierei prezintă, însă, o serie de constante, nu neapărat obligatorii în totalitatea lor, dar care pot oferi o imagine destul de cuprinzătoare a conceptului în cauză, după cum urmează:
- creşterea, cantitativă sau calitativă a gradului de satisfacţie, manifestată în mod concret prin termenul de avansare;
- ideea de mobilitate, reflectată prin succesiunea de posturi, roluri, sau etape ce definesc parcursul carierei;
- legătura cu nivelul de performanţă socialmente recunoscut;
- coordonata profesională, privită ca o condiţionare de bază a complexului de satisfacţii;
- cadrul organizaţional, privit ca un potenţial de dezvoltare a carierei sau, după caz, ca o barieră în calea acestei dezvoltări;
- reverberaţia în spaţiul social şi familial;
- percepţia individuală a spaţiului, timpului şi celorlaţi factori prin prisma cărora este evaluată
Există premise pentru două tipuri distincte de abordări ale managementului carierei şi anume: din perspectiva organizaţiei – în contextul procesului de dezvoltare a resurselor umane, inclusiv sub raportul potenţialului de promovare, caz în care vorbim despre cariera obiectivă şi din perspectivă
individuală – ca şi dinamică a percepţiei calităţilor şi situaţiei personale în raport cu propriul sistem de valori şi de aspiraţii, aspecte ce ţin de cariera subiectivă.
Managementul carierei implică, aşadar, interdependenţele funcţionale dintre planificarea individuală a carierei şi cea organizaţională, inclusiv sub aspectul dezvoltării viitoare a conexiunilor în cauză.
Alţi specialişti pun accentul pe armonizarea componentelor individuale şi organizaţionale ce intervin în planificarea carierei, apreciind că asumarea unor eforturi personale de acomodare şi perfecţionare este la fel de necesară ca şi conştientizarea faptului că nevoile organizaţionale nu pot fi satisfăcute dacă nevoile individuale sunt neglijate.
Dualitatea individ-organizaţie se manifestă şi în ceea ce priveşte evaluarea carierei. Dacă reperele individuale ţin de aspecte cum ar fi: performanţa, atitudinea, adaptabilitatea, sau identitatea (corespondenţa cu interesele, aspiraţiile şi propriul sistem de valori), organizaţia instrumentează criterii din gama: randamentului, eficienţei, satisfacţiei, mobilităţii şi dezvoltării instituţionale.
Ar fi, însă, insuficient să reducem problematica evaluării la efecte şi criterii de apreciere a acestora, fără a lua în calcul şi costurile aferente, respectiv eforturile pe care, atât individul cât şi firma le depun pentru realizarea obiectivelor definite în planificarea carierei şi anume: costurile anterioare intrării în organizaţie, costurile integrării, costurile de exerciţiu al funcţiei, costurile promovării şi costurile ulterioare carierei profesionale.
