Este evident că nu există un tip universal de manager, cu spirit creativ, apt de a stimula competitivitatea instituţiei, însă s-au făcut mai multe încercări de a găsi unele caracteristici. Una dintre acestea aparţine dr. Ross I. Money de la Universitatea statului Ohio (o redăm în prezentarea lui V Feier):
Managerul cu spirit creativ este dispus să renunţe la un beneficiu imediat, pentru a realiza obiectivele importante.
Este hotărît să-şi finalizeze munca chiar şi în condiţii nefavorabile.
Dispune de o mare energie pe care o canalizează spre eforturi productive.
Este perseverent.
Are capacitatea de a-şi examina ideile cu obiectivitatea.
Are multă iniţiativă.
Refuză să fie constrîns de mentalitate şi de mediu.
Are multe pasiuni, este îndemînatic şi interesat de multe lucruri.
Ştie să dispună de surse nefolosite.
Are spirit autoritar mai dezvoltat decît alţii.
Nu îi este teamă să pună întrebări care îi pun în evidenţă lipsa unor cunoştinţe.
Este convins că, după eşecuri repetate, poate rezolva o problemă.
Are puterea de a se confrunta cu noi probleme, de a descoperi lucruri noi şi de a face lucruri originale.
Nu are nici teamă, nici resentiment faţă de autoritate şi nu este sever.
Este deschis şi cinstit cu oamenii şi le respectă drepturile.
Acceptă să studieze problemele şi punctele de vedere ale altora.
Ştie să inspire colaboratorilor însufleţire, curaj.
Este mai curînd sub influenţa stimulentelor interne decît a dispoziţiilor externe şi are ambiţie.
Cele mai mari satisfacţii le obţine din activitatea creatoare.
Consideră că fantezia şi visarea nu sînt o pierdere de timp.
Doreşte să se perfecţioneze.
Vrea să îmbine utilul cu frumosul.
îşi foloseşte intuiţia pentru a soluţiona problemele.
Este gata să asculte orice sugestie, dar o trece prin propria judecată.
întotdeauna are mai multe probleme decît timpul disponibil pentru rezolvarea lor.
Calităţile unui creator ar putea fi schematizate în felul următor (figura 14.3):
Grupul de creativitate este adesea luat ca exemplu în cadrul analizei metodelor de creativitate; el este un ansamblu limitat de persoane (6-8) care cunosc şi respectă regulile de creativitate. Ele sînt dispuse să producă idei asupra unui subiect, oferind opinii diferite prin schimburi de idei „necenzurate”, care vor servi ulterior la elaborarea de propuneri în concordanţă cu obiectivele propuse. Recurgerea la un anumit grup este utilă în etapele analizei şi producţiei, în particular în fazele divergente, cînd susţinerea celorlalţi incită la o mare îndrăzneală şi productivitate.
În etapa selectării, dacă decizia de luat se referă la mai multe persoane sau mai multe funcţii, este de dorit să fie implicaţi reprezentanţii acestor persoane în pregătirea alegerii. Aceasta va uşura tragerea concluziilor, schimbarea va fi mai uşor acceptată dacă am participat la definirea ei.
Rolul animatorului este capital, chiar şi în grupurile foarte antrenate. Dirijorul într-un jazz band dă tempoul, indică prima linie melodică, simte momentul lansării soliştilor, ascultă în permanenţă dispoziţiile şi vibraţiile grupului, pentru a stimula exprimarea armonioasă a ideilor, pentru a favoriza sistematic fructuozitatea crescîndă. Are, de asemenea, misiunea de a face respectate – simplu, dar ferm – regulile jocului.
Limitele grupului. Grupul este o pîrghie de multiplicare; el nu trebuie să devină o proteză, nici o condiţionare în afara căreia creativitatea individuală să se regăsească micşorată.
Riscul există, este deci crucial de a se dedica, în mod regulat, practicii personale a tehnicilor creative şi mai ales revigorării încrederii în propria capacitate de analiză a problemelor şi de găsire a răspunsurilor novatoare, în propria sa putere de transformare pozitivă a realităţii.
Pentru optimizarea creativităţii ar trebui respectate o serie de reguli:
- cunoaşterea implicării persoanelor şi aptitudinilor lor de a crea, pe lîngă aportul competenţei lor;
- cunoaşterea ameliorărilor care se cer introduse prin inovare, stabilirea obiectivelor;
- păstrarea realismului în inovare – să nu se depăşească nivelul realizabil;
- siguranţa că produsul creaţiei va fi exploatabil;
- crearea atît cît este oportun, fără a se rămîne în urmă, dar nici anticipînd
mult nevoile.
Pornind de la premisele enunţate, pentru a stimula creativitatea, conducerea organizaţiei ar putea lua următoarele măsuri:
- să creeze un bun climat de comunicare atît internă (propriul personal,
compartimentul de marketing, cel de cercetare-dezvoltare), cît şi externă (inventatori, instituţii de cercetare, centre de creativitate), pornind de la principiul că toţi oamenii posedă potenţial creativ;
- să elaboreze un bun sistem de motivare (un exemplu poate fi sistemul
japonez kaizen);
- să descopere, recruteze şi selecteze persoane care să corespundă şi ce
rinţelor legate de creativitate;
- să asigure formarea şi perfecţionarea permanentă a personalului (cu un
pas înaintea progresului tehnic);
- să asigure condiţii pentru o mai bună desfăşurare a muncii în grup,
printr-un management adecvat (de exemplu, managementul contri- butiv);
- să creeze cadrul organizatoric favorabil creativităţii (de exemplu, cutia
de idei), precum şi echipe de creativitate temporare sau permanente, cum ar fi cercurile de promovare a calităţii;
- să se asigure că sînt folosite cele mai adecvate metode de stimulare a
creativităţii.
