Canalul de distribuţie reprezintă drumul parcurs de marfă de la producător până la consumator. Canalul de distribuţie este alcătuit din persoane fizice şi juridice care intră în relaţii cu scopul de a asigura trecerea mărfurilor de la producător la consumator. Toate canalele de distribuţie formează împreună o reţea de distribuţie.
Deşi un canal de distribuţie este un concept operaţional, el reflectă o realitate fizică, fapt pentru care în literatura de specialitate i se dau dimensiuni. Astfel, se spune că un canal de distribuţie are o anumită lungime – formată din numărul de verigi intermediare existente între producător şi consumator, are o anumită lăţime – formată din numărul de unităţi ce aparţin aceleeaşi verigi şi are o anumită adâncime – care reflectă distanţa dintre distribuitor şi consumator. Scopul principal al unui canal de distribuţie este de a asigura accesul consumatorilor la produse. Se pot considera ca fiind importante următoarele funcţii ale unui canal de distribuţie:
- Informarea consumatorilor asupra existenţei şi localizării unităţilor de distribuţie.
- Promovarea ofertei de produse a fiecărui participant la canal.
- Încheierea de tranzacţii comerciale, rezultate în urma unui proces amplu de cunoaştere
a ofertei producătorilor şi cerinţelor consumatorilor.
- Realizarea tranzacţiilor încheiate prin conceperea şi redactarea de comenzi, livrarea,
recepţionarea şi plata mărfurilor contractate.
- Logistica, respectiv, asigurarea transportului, manipulării, depozitării, sortării,
finanţării şi asumarea riscurilor asociate acestor activităţi.
Un canal de distribuţie cuprinde sigur cel puţin două elemente: producătorul şi consumatorul. Celor doi, care reprezintă punctele extreme – de început şi de sfârşit – ale unui canal de distribuţie, li se pot alătura un lanţ de verigi succesive pe care mărfurile le parcurg. Structura canalelor de distribuţie depinde de profilul pieţei pe care întreprinderea acţionează. Există diferenţe importante în modul în care este construit un canal de distribuţie la nivelul pieţei bunurilor de consum sau a pieţei bunurilor productive. Există mai multe tipuri de clasificare a canalelor de distribuţie. O astfel de tipologie, implică:
- Canale directe. Sunt canale fără intermediari, de tipul producător – consumator. Sunt canale foarte scurte, specifice unor acte de vânzare-cumpărare realizate concomitent cu producerea şi consumul produseleor.
- Canale indirecte. Aceste canale conţin unul sau mai mulţi intermediari şi pot fi :
- Canale scurte, care conţin un singur intermediar.
- Canale lungi, care conţin mai mulţi intermediari. De exemplu, un astfel de canal conţine: producătorul, negociatorul, angrosistul, detailistul şi consumatorul.
Utilitatea intermediarilor în cadrul distribuţiei de bunuri rezidă în reducerea în timp şi spaţiu a numărului de tranzacţii efectuate pe o piaţă. De exemplu, dacă pe o piaţă sunt prezenţi la un moment dat 5 producători şi 10 consumatori şi ei acţionează ca entităţi independente, atunci fiecare producător va încerca să-şi facă conexiunile necesare cu cei 10 consumatori. Aceasta înseamnă că sunt necesare un număr de 5 x 10 = 50 contacte. Dacă între producători şi consumatori se interpune un angrosist, atunci fiecare producător şi consumator va stabili o conexiune cu el, fapt ce conduce la un număr total de 5 + 10 = 15 contacte. Reducerea eforturilor de conectare şi organizare a distribuţiei de mărfuri este evidentă.
Deoarece separă funcţia de producţie de funcţia de comercializare, intermediarii permit efectuarea vânzărilor şi cumpărărilor de către firme specializate, care au experienţă în procesul de comercializare, care asigură un grad ridicat de acoperire a pieţei, care suportă cheltuielile privind organizarea distribuţiei şi care preiau riscurile asociate activităţilor de comercializare.
