Comunicarea nonverbală este comunicarea care nu foloseste cuvinte si prin care se exprima sentimente, emotii, atitudini. Chiar si fără cuvinte, noi comunicam prin ceea ce facem: modul cum stăm sau cum umblam, cum ridicam din umeri sau facem un gest, cum ne îmbrăcăm, cum conducem o maşină sau stăm la birou, fiecare din acestea având o semnificaţie si comunicând o idee.
Comunicarea nonverbală completează, întăreşte, nuanţează sensul mesajelor verbale şi în anumite situaţii, este chiar mai credibila decât comunicarea verbala. Un bun comunicator trebuie să stăpânească bine atât comunicarea verbala cât si pe cea non verbală. Sensul acestei comunicări depinde de context si de relaţiile dintre indivizi. Comunicarea non verbală este deosebit de importantă în plan social. De obicei afirmaţiile verbale sunt influenţate de o serie de factori cum ar fi: teama de a nu jigni sau supară, dorinţa de a încheia o afacere, presiunea sociala care uneori ne determina să spunem ca suntem de acord cu cineva chiar dacă nu este aşa, etc. [7]
|
Tabelul 1. Elementele comunicării nonverbale
|
|
Limbajul timpului |
A veni la timp sau a intarzia la o sedinta, a alege sau nu sa iti petreci timpul cu cineva |
|
Prezenta personala |
Comunica prin vestimentatie, igiena personala, accesorii vestimentare |
|
Limbajul tacerii |
Comunica aprobare, dezaprobare, pastrarea unei taine, admiratie, etc. |
|
Limbajul lucrurilor |
Colectiile, obiectele de uz curent (casa, masina, biblioteca) |
|
Limbajul culorilor |
Culorile calde stimuleaza comunicarea, cele reci o inhiba |
|
Limbajul paraverbal |
Calitatile vocii (ritm, rezonanta, viteza de vorbire). Caracteristicile vocale (ras, plans, soptit, oftat). Parametrii vocali (intensitate, inaltime). |
Limbajele neverbale care insotesc comunicarea scrisa sunt legate de aspectul grafic al foii (spatiul alb, forma literelor, identarea, distanta dintre randuri etc.), structura
Tipuri de comunicare neverbala
- Comunicarea neverbala denumita senzoriala, deoarece se bazeaza pe ceea ce receptionam prin intermediul simturilor vazului, auzului, mirosului, tactil si gustativ.
- Comunicarea neverbala estetica (pictura, muzica, dans, imagine etc.), care are loc prin intermediul diferitelor fome de exprimare artistica si comunica diferite emotii artistice.
- Comunicarea neverbala bazata pe folosirea insemnelor (steaguri, insigne, uniforme etc.) si a simbolurilor specificeca, de exemplu, cele legate de religie (cruce, altar, icoane etc.) sau statut social (gradele de ofiteri, decoratiile, si formatul scrierii.
- In ceea ce priveste comunicarea manageriala ceea ce conteaza este comunicarea neverbala senzoriala, a limbajului timpului, spatiului, culorilor si a limbajului grafic.
A.Mehrabian si M. Weiner au fost printre primii care au studiat limbajele neverbale si au constatat ca proportia in care folosim limbajul verbal si limbajele
neverbale este, in comunicarea orala, urmatoarea: 7% cuvinte, 38% paralimbaj (in principale intonatia si inflexiunile vocii), 55% alte elemente de limbaj neverbal (in principal expresia fetei, gesturile si postura corpului). Doar 7% din comunicare are loc prin intermediul cuvintelor, restul fiind neverbal.[6]
Comunicarea neverbala poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbala, o regleaza si o controleaza (de exemplu, prin gesturile care simbolizeaza dorinta de a prelua conversatia, aprobarea/dezaprobarea, incurajarea interlocutorului sa vorbeasca etc.).
Mesajul neverbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului si este cel caruia i se acorda de catre interlocutor atentia cea mai mare.
In interpretarea limbajelor neverbale trebuie sa tinem cont de urmatoarele aspecte:
- pentru a evita interpretarea gresita a unui element de limbaj neverbal este bine sa-l interpretam in contextul tuturor celorlalte elemente verbale si neverbale;
- caracteristicile de personalitate individuale, de educatie, experienta de viata etc. sunt elemente care trebuie luate in considerare in interpretarea corecta a limbajelor neverbale;
- modul de folosire si interpretare a limbajelor neverbale difera, sub multe aspecte, nu numai de la individ la individ, ci si de la profesie la profesie, de la colectivitate la colectivitate si de la cultura la cultura.
