Un prim element specific, care se află la baza comportamentului şi managementului japonez, este aşa-numitul „amae”, prin care se desemnează o stare specifică de dependenţă şi întrajutorare care există între componenţii oricărei organizaţii. Relaţiile interpersonale bazate pe amae presupun un anume ataşament emoţional, astfel încât persoana dependentă are un comportament specific, evitând să-şi asume responsabilit ăţi individuale în întreprinderea de acţiuni proprii, aşteptând ca şeful de care depinde să aibă iniţiativă şi să-1 protejeze. Relaţiile umane se aseamănă cu cele dintre o mamă şi copilul său. Caracteristic climatului social japonez, culturii lor specifice, este aşa-numitul paternalism, grupism sau familiarism. Acesta constă în tendinţa japonezilor de a pune accentul pe grupul din care fac parte. În strânsă legătură cu amae, se manifestă pe verticala oricărei organizaţii o altă relaţie interpersonală specifică culturii japoneze, şi anume oyabun- kobun (oya – tată, ko -copii). În esenţă, prin oyabun-kobun, se desemnează relaţiile care se constituie în procesul muncii între persoane situate pe niveluri ierarhice diferite. Persoana situată mai sus în ierarhie, deci pe poziţie de şef, este oyabun, lui fiindu-i subordonaţi mai mulţi kobuni, pe care îi tratează în mod egal fără a face discriminare între ei. Tratamentul egal aplicat tuturor kobunilor săi este obligatoriu, altminteri îşi pierde statutul de oyabun. Un oyabun poate avea mai mulţi kobuni, dar un kobun este afiliat întotdeauna la un singur oyabun. În vederea instaurării unor asemenea relaţii, sunt stabilite reguli de conduită corespunzătoare, alături de care o contribuţie substanţială o are realizarea unei game largi de acţiuni de petrecere a timpului liber în comun. Dintre acestea menţionăm organizarea a una-două excursii anuale, a unei întâlniri lunare, sâmbăta, de petrecere împreună „la un pahar de băutură”, după orele de program etc, toate finanţate de organizaţia respectivă.
Rezultanta acestor acţiuni o reprezintă un stil de muncă afectuos, preocupate de promovarea şi protejarea intereselor kobunilor respectivi.
O altă caracteristică majoră a managementului şi activităţii organizaţiilor în Japonia este larga proliferare a „grupuleţelor” şi a „clicilor”. În cadrul lor, cum sunt denumite în niponă „habatsu”. Grupuleţele sunt componente funcţionale de bază ale organismelor guvernamentale, partidelor politice, marilor întreprinderi etc. Cele mai frecvente criterii de constituire sunt absolvirea aceloraşi universităţi, legăturile de căsătorie şi munca în comun în cadrul aceluiaşi colectiv. Grupuleţele protejează interesele membrilor. Armonia de suprafaţă a organizaţiei este menţinută până când grupuleţul de la conducere este „atacat” de un alt grupuleţ. Lupta este scurtă, de ordinul zilelor, iar conducătorii care o pierd părăsesc, de regulă, întreprinderea, în cadrul său restaurându-se cooperarea în muncă şi armonia în relaţiile interpersonale.
