Cea mai deficitară resursă din lume este talentul de lider capabil să transforme permanent firmele, astfel încât acestea să câştige în viitor. Persoanele şi firmele care-şi construiesc “motoare ale conducerii” şi care investesc în pregătirea liderilor beneficiază de un remarcabil avantaj concurenţial.
Firmele învingătoare obţin succese în pregătirea liderilor deoarece de această activitate se ocupă lideri cu rezultate remarcabile, care au opinii bine puse la punct în legătură cu conducerea şi transformarea afacerilor, ca şi în privinţa derulării activităţii propriu-zise de conducere. Ei acţionează în calitate de antrenori, împărtăşind celor pe care îi pregătesc atât greşelile, cât şi succesele lor. Liderii sunt persoane dispuse să înveţe permanent; ei îşi analizează trecutul şi experienţele pe care le-au avut, pentru a trage învăţăminte folositoare pentru viitor.
Calităţile principale solicitate unui lider sunt:
- a) ideile,
- b) valorile,
- c) energia
- d) inteligenţa.
Ideile sunt legate de ceea ce trebuie întreprins pentru a-şi asigura succesul pe piaţă şi asupra modului în care firma trebuie să-şi desfăşoare activitatea. Ei îşi actualizează în mod permanent ideile, pentru a se adapta schimbărilor din mediul economic, ajutându-I în acelasi timp şi pe alţii să-şi dezvolte propriile idei. De exemplu, Andy Grove, observând declinul înregistrat de compania Intel în cadrul afacerilor cu memorii pentru calculatoare, a orientat activitatea companiei spre producţia de microprocesoare.
Liderii şi firmele dispun de valori puternice, înţelese de fiecare salariat, care constituie chiar raţiunea existenţei lor. Valorile vin în sprijinul ideilor firmei, sunt adânc înrădăcinate, fiecare salariat fiind obligat să ţină seama de ele, chiar şi în cazul celor mai minore decizii sau acţiuni ale sale.
Energia este o importantă caracteristică a liderilor, care sunt capabili să transmită o energie emoţională pozitivă şi celorlalţi. Ei caută să structureze organizaţia prin renunţarea la aspectele birocratice care le îngrădesc activitatea şi prin mobilizarea şi încurajarea permanentă a celor cu care intra în contact.
Inteligenţa este o trăsătură esenţială a liderului; liderii sunt dispuşi să ia decizii dure şi să-I încurajeze şi răsplătească pe cei care procedează într-o manieră identică. Unii ar considera această calitate ca fiind “curajul de a-ţi pune în practică propriile convingeri”, după Noel M.Tichy (preluând termenul de la Jack Welch, preşedintele companiei General Electric) utilizează termenul de inteligenţă.
Ideile şi sistemele de valori le orientează deciziile, iar energia şi inteligenţa permit implementarea acestor decizii prin acţiune.
Liderii câştigători îşi prezintă ideile şi opiniile prin intermediul unor expuneri care au rolul de a motiva oamenii, folosind cuvinte şi mesaje care să stimuleze dorinţa de acţiune a acestora. Roberto Goizueta, fostul director general al companiei Coca-Cola, le prezintă salariaţilor o expunere în care accentuează atuurile companiei şi ocaziile ce i se ivesc celei mai cunoscute mărci comerciale din lume. “Zilnic, fiecare din cei 5,7 miliarde oameni ai planetei consumă în medie câte 2 litri de lichide. Consumul zilnic de Coca-Cola pe cap de locuitor este în medie de 60 ml. În consecinţă, dispunem de o piaţă neacoperită pe întregul glob de 30 de ori mai mare decât piaţa pe care o avem în prezent.” Opinia lui Goizueta este simbolizată prin existenţa semnului infinit chiar pe prima pagină a raportului companiei pe 1995. “Coca-Cola beneficiază de şanse infinite pentru a se extinde.”
Fără lideri, organizaţiile stagnează; ele nu pot să ţină pasul cu schimbările care au loc pe piaţă şi nu vor crea valoare pentru acţionari. Succesul se datorează conducerii; firmele performante dispun de lideri la fiecare nivel ierarhic. Elementul care separa firmele învingătoare de cele care eşuează este tocmai pregătirea sistematică a acestor lideri.
Liderii trebuie să facă faţă schimbărilor; ei determină direcţia de dezvoltare a companiei, îndrumă firma spre atingerea obiectivelor stabilite. Liderii sunt cei care fac ca lucrurile să se realizeze. Ei modifică cultura organizaţiei, utilizează instrumente de management. Liderii sunt revoluţionari, ei întâmpină realitatea şi caută să dea răspunsuri adecvate problemelor pe care le au de rezolvat, încurajându-i şi pe alţii să facă la fel. (Noel M. Tichy, 1997)
Primele studii asupra conducerii s-au concentrat pe calităţile personale sau trăsăturile de caracter ale liderilor. Trăsăturile sunt caracteristici personale ale unui individ care includ personalitatea, abilitatea sa intelectuală şi particularităţi fizice. Raţionamentul din spatele acestei abordări era acela că secretul conducerii rezidă în anumite “calităţi înnăscute de conducător”, pe care le-ar avea unii membri aleşi ai societăţii. Acestea ar fi cuprinse în genele lor, fapt care nu se regăseşte la alte persoane.
Calităţile personale sau charisma joacă un rol important în exercitarea conducerii. Asa-numitele “teorii caracteriale” ale ştiinţei conducerii au evidenţiat caracteristici-cheie atât de multe şi de variate, încât Handy (1976) menţionează că, analizând peste 100 de studii asupra calităţilor de conducător publicate până în anul 1950, n-a reuşit să identifice trăsături comune decât la 5% din cazurile studiate.
Acestea sunt: energie, inteligenţă, nevoie de realizare, onestitate şi integritate, încredere în sine , stabilitate emoţională, motivaţie pentru a conduce, spirit dominant.
Trebuie subliniat că sunt doar potenţiali factori favorizanţi, şi că nu toate caracteristicile sunt potrivite oricărui lider în orice situaţie.
Se pune problema dacă liderii sunt înnăscuţi sau se pot forma; fiecare om dispune de un potenţial de conducere nefolosit, după cum fiecare are un potenţial fizic care nu este utilizat la întreaga valoare. Bineînţeles, există diferenţe între oameni din cauze naturale (gene şi proces de dezvoltare), diferenţe care fac ca fiecare om să dea un anumit nivel de randament intelectual.
Lucrul cel mai important de care trebuie să ţinem seama este faptul că spiritul de conducere se află chiar în noi înşine. Nu este niciodată prea devreme sau prea tarziu să ne îmbunătăţim calităţile de lideri şi de persoane capabile să formeze alţi lideri.
Nu considerăm că există oameni născuţi pentru a deveni lideri, ci doar indivizi care ar putea deveni lideri mai uşor dacă alături de dotarea genetică există şi un mediu favorizant.
Considerăm că liderii pot să se formeze, pot învăţa şi îşi pot dezvolta abilităţile de lider. În consecinţă fiecare persoană este un potenţial lider. După cum afirma împăratul Napoleon, un lider carismatic, “fiecare soldat poartă în raniţă un baston de mareşal”.
