• În fine, să vorbim acum de influenţele globalizării şi de aproximările ei asupra comportamentului organizaţional.

 

• Sunteţi deja avizaţi de faptul că nu orice influenţă de tipul internaţio­nalizării sau al hegemoniei trebuie contabilizată în dreptul globalizării.

 

• Aşa se face că ceea ce ştim deja ca fiind influenţă a globalizării asupra componentelor specializării dumneavoastră masterale să nu fie decât o expresie a unei forme deviante, greşit asimilată globalizării.

 

• Exemplul clasic îl constituie studiile asupra influenţelor pe care le are asupra structurilor ierarhice explozia informaţională şi tot ceea ce ţine de informaţie. Veţi constata că autorii acestor studii vorbesc de globalizare, în fapt ei pun semnul egal între un instrument – Internetul – şi o nouă ordine a lumii – globalizarea. Ba mai mult, unii inventează o nouă economie, bazată pe marketizarea informaţiei şi pe utilizarea Internetului (e-comerce, e-bank, e-administration etc.).
• Cumva răsturnăm imaginea şi confundăm toate organele mediului din fotografie.
• Un mijloc, fie şi de producţie, nu schimbă logica economiei, regulile pieţei, doar schimbă ponderi şi instituţii.
• Noua economie tânjeşte după acelaşi vechi resort care motivează efortul de a combina şi recombina factorii de producţie: profitul.
• Pot să vă surprind, oare, spunându-vă că globalizarea nu are legătură cu noua economie?
• Globalizarea are legătură cu noua economie doar în măsura în care aceasta nu reproduce vechile probleme, de genul celei care acceptă orice cost de tranzacţie pentru a obţine profit, inclusiv subaprecierea resurselor, mai ales umane, poluarea mediului, adică o economie clădită exclusiv randamental şi pe externalizări de costuri.

 

• De altfel, Peter Druker, binecunoscut teoretician al managementului, descria în cartea sa „Societatea postcapitalistă“ ce anume ar presupune o societate în era globalizării.

 

• teoria profitului se înlocuieşte cu teoria costurilor pentru viitor.
• el spunea că profitul este văzut ca un scop ultim al afacerii. Acesta devine un element care închide circuitul. Or, în economia globală deschiderea contează şi pentru asta se calculează costul viitorului, adică altfel spus, profitul trebuie privit ca un cost al menţinerii capacităţii organizaţiei de a avea viitor, de a se schimba continuu, de a rămâne deschisă;
• citez: „într-o economie a schimbării şi a inovaţiei, nu există «profit». Există numai costuri: costuri ale trecutului (pe care le înregistrează contabilul) şi costuri ale unui viitor incert.“;
• organizaţia se restructurează după responsabilităţi.
• El spune că orice organizaţie are, pe lângă obligaţia de a performa randamental, şi obligaţia de a tratat cu responsabilitate toate costurile, inclusiv cele care de regulă sunt externalizate, mai ales asupra mediului.
• Capitalul este un cost cedat pentru viitor.
• Capitalistul devine semnificativ un concept care abstractizează o asociere a cedanţilor de costuri pentru viitor în administrarea unor tehnocraţi.
• Capitalul este un rezultat al eficientizării activităţilor de muncă bazată pe cunoştinţe şi de muncă pentru servicii.
• producerea de bunuri şi comercializarea lor are o pondere relativ mică în rezultatul final.
• Clasele sociale sunt lucrătorii cunoaşterii şi prestatorii de servicii.

 

• Pare o tuşă de S.F. pentru unii. În fapt, nu este nici măcar utopie teoretică, pentru că ipotezele sale se întemeiază pe evoluţiile deja conturate în lumea de azi. Pe de altă parte, este vorba şi de o întoarcere a lumii către ea însăşi, şi a omului către natura sa distructivă, gândirea raţională pentru optimizarea mediului propriu vieţii.

 

• Acelaşi Drucker, cumva premonitoriu, creiona suma de calităţi pe care trebuie să le aibă organizaţiile, managementul, indivizii şi grupurile.
• capacitatea de a surprinde în termeni coerenţi problemele reale;
• capacitatea de a face legătura între ceea ce există şi ceea ce ar trebui să existe mai performant;
• capacitatea de a folosi ceea ce se ştie – cunoştinţele – pentru a crea un climat în care cea mai vizibilă concentrare de probleme reale să aibă răspunsuri pe seama cărora să se acceadă la altă concentrare de probleme de care depinde performanţa.
• Dacă admitem că grila teoretică a comportamentului organizaţional se întemeiază pe trei componente şi anume:

1. Comportamentul individual, cu subcomponentele:

• învăţarea;
• personalitatea;
• percepţia;
• valorile;
• atitudinea;
• satisfacţia;
• motivaţia.

2. Comportamentul social (de grup), cu subcomponentele:

• grupuri;
• echipă;
• socializarea;
• cultura;
• leadership;
• comunicarea;
• procesul decizional;
• putere;
• etică;
• politică;
• conflictul;

3. Organizaţia ca întreg, cu subcomponentele:

• structura;
• mediu;
• strategie;
• tehnologie;
• schimbare;
• dezvoltare;
• inovare;

impactul globalizării poate fi evoluat, inclusiv intuitiv.

• Trebuie să vă spun că în genere globalizarea are o agendă transformaţională înainte de toate pentru economie, deşi cu adevărat ţinta o constituie schimbarea socială.
• Despre ce este vorba?
• economia, cu deosebire de la clivajele datorate revoluţiilor industriale, a avut tendinţa de a se sustrage finalităţii ei, care este una eminamente socială. Apogeul îl constituie economiile tip offshore sau cele tip cazinou. Practic, economia a devenit o convenţie randamentală care contravine societăţii.
• Globalizarea pare acum să fie alternativă la constituţia economiei; în fapt, globalizarea readuce economia la condiţia de a-şi respecta finalitatea ei socială, care să servească omul şi natura umană.
• Iată cum ar arăta diferenţele dintre economia preglobală şi economia globală sau din lumea globală.

 

Determinanţi	Economia preglobală	Economia globală
atractor dominant	banii	viaţa
scopul definitoriu	folosirea banilor pentru a face bani pentru cei cu bani	folosirea resurselor disponibile pentru a satisface nevoile de bază ale tuturor
dimensiunea firmelor	foarte mari	mici şi mijlocii
costuri	externalizate public	internalizate de utilizator
proprietate	impersonală, anonimă	personală, bine stabilită
capital financiar	global, fără graniţe	local
scopul investiţiilor	maximizarea profitului privat	creşterea beneficiilor
rolul profitului	un scop care trebuie maximizat	un mijloc de a investi în mod productiv
mecanisme de coordonare	planificate la nivel central al megacorporaţiilor	pieţe şi reţele care se autoorganizează
cooperare	între competitori pentru a eluda disciplina concurenţei	între oameni şi comunităţi pentru a obţine binele comun
scopul concurenţei	eliminarea celor incapabili	stimularea eficienţei şi a inovaţiei
rolul guvernului	protejarea intereselor legate de proprietate	promovarea intereselor umane
comerţul	liber	cinstit şi echilibrat
orientarea politică	elitistă şi democraţia banului	socială şi democraţia persoanelor

(După David C. Korten)

 

• Dacă analizăm această prezentare sinoptică a celor două variante de economii, observăm că impactul nu este o problemă de proporţionalitate, ci una de schimbare, chiar radicală, în grila conceptuală a comportamentului organizaţional.
• Cea mai mare influenţă rezidă într-o teză, repetată tot mai des de către manageri şi nu numai: „a gândi global, a acţiona local“.

Un alt mogul al managementului, Robert J. Mockler, se întreba retoric: „Cum să echilibrez stabilitatea şi adaptabilitatea, necesităţile globale şi locale, conducerea şi managementul structurate sau nestructurate; lanţurile de valori tradiţionale şi digitale, economiile controlate, liberale şi de tranziţie şi alte forţe conflictuale din situaţia mea?“

• Tot Mockler spune că noul context anunţat de globalizare necesită un management strategic multinaţional, care să se bazeze pe o reconceptualizare a dezvoltării profesionale, pentru a se ajunge la perspectiva unui management organizaţional, integrativ şi universal.
• Tendinţa este să se definească structuri strategice „care să canalizeze şi să stimuleze acţiunile inovative, fără să inhibe iniţiativa individuală, deseori nestructurată“. Perspectiva organiza­ţională inovatoare – susţine Mockler – este necesară pentru a valorifica forţele care însoţesc globalizarea (descentralizarea, explozia cunoaşteri, tehnologia digitală etc.).

 

• Iată ce caracteristici vede el într-o analiză comparativă a culturilor organizaţionale, pentru motivaţie – o componentă esenţială a comportamentului organizaţional.

 

	Americani	Japonezi	Arabi
Stil de conducere	Conducere Prietenie	Persuasiune Activităţi funcţionale în grup	Instructaj Atenţie personală Atitudine părintească
Control	Independenţă Luarea deciziilor spontan. Timp. Bani	Armonia grupului	Atitudine părintească
Apel la sentimente	Oportunitate	Participarea grupului Succesul firmei	Religie. Naţionalism Admiraţie
Recunoaştere	Contribuţie individuală	Identitatea grupului Apartenenţa la grup Contribuţia grupului	Statut individual Clasă/societate Promovare
Răsplată materială	Salariu. Comision Împărăţirea profitului	Bonus anual Servicii sociale Beneficii	Cadouri pentru sine şi pentru familie Creşterea salariului
Ameninţări	Pierderea slujbei	Eliminarea din grup	Compromiterea reputaţiei
Valori culturale	Competiţie Asumare de riscuri Proprietate Libertate	Armonia grupului Realizări Apartenenţa	Reputaţia Siguranţa familiei Religia Statut social

 

 

• Ce se observă:
• contraste culturale puternice, care întăresc convingerea că dimensiunea locală a comportamentului organizaţional va conta cel mai mult, va prolifera diversitatea, bazată pe identitate culturală puternică afirmată, habitudini, obiceiuri etc.;
• nu va fi vorba de şapirografierea modelului organizaţional, unic;
• organizarea va fi orizontală interactivă iar structura organizaţională integrativă („corporaţia fără centru“ (Pasternak) sau „corporaţia în reţea“ (Fukuyama).

 

• Luaţi modelul economic european unde veţi observa că tendinţa nu este să se americanizeze – în sensul de a se centra exclusiv pe piaţa dinamică – economia.

 

• UE are componente tari convergenţa şi coeziunea, amândouă fiind procese care se bazează pe decizii de redistribuire a fondurilor structurale cu rol social.

 

• Funcţia-obiectiv a companiilor este dublă: şi de eficienţă, şi de echitate.

 

 

• Ce vreau să spun?
• întreprinderile din era globalizării ţin cont de eşecurile pieţei şi apelează la instrumente normative de suplinire a pierderilor. Ce este acest fapt? Pur şi simplu o umanizare a economiei. Şi de aici reconceptualizarea comportamentului organizaţional.
• învăţare continuă şi subvenţionată:
• valori comunitare prioritare;
• motivaţia nu doar prin salariu;
• accentul pe echipă;
• moda socializării;
• multiculturalismul;
• comunicare şi sentimentul de familie;
• evitarea conflictului;
• obsesia mediului curat;
• tehnologii de confort;
• inovarea ca atitudine organizaţională;
• strategii de carieră.

 

• Există – trebuie să subliniem – unele suprapuneri artificiale – de fapt confuzii – între tendinţele din comportamentul organizaţional datorate internaţionalizării pieţelor, financiare mai ales, sau presiunii modelului cultural american şi cele ce ţin efectiv de globalizare.
• Senzaţia mea este că literatura de specialitate abundă în această suprapunere, de fapt asimilarea forţată a unei tendinţe celeilalte.

 

• Exemplul clasic de analiză a comportamentului organizaţional în care se încearcă recuperarea ca drept străpungeri ale globalizării sunt cărţile lui Alvin Toffler. Dar şi în celebra lucrare a lui Gary Johns „Comportamentul organizaţional“ reperăm predispoziţia de a judeca evoluţiile după regula asimilării hegemoniei americane cu globalizarea.
• Lui Gary Johns – de altfel unul dintre cei mai compleţi autori în privinţa tratării organice a teoriei şi practicilor comportamentului organizaţional – întâlnim şi intuiţii – poate mai mult sugestii – despre influenţele globalizării, cum ar fi:
• cunoaşterea începe să devină mai importantă decât experienţa, oricum categoric mai importantă decât îndemânarea;
• în subsidiar – învăţarea – ca dimensiune de fond a comportamentului organizaţional, capătă formule noi, suple, de tipul învăţării permanente;
• Gary Johns intuieşte că în era globalizării educaţia pentru diversitate est o trăsătură pronunţată a practicilor comportamentului organizaţional, nu doar în sensul multiculturalismului şi cosmopolitismului, ci şi al diversităţii amprentate pe produsul final în funcţie de tradiţii, mode, obiceiuri locale;

 

• el admite că globalizarea uniformizează poate cunoştinţele tehnice, dar nu şterge diferenţele locale, ceea ce se cheamă dependenţa de cale;

 

• în prelungirea acestei viziuni, Gary mizează pe tendinţa ce presupune spargerea stereotipurilor ce constituie structura constitutivă a comportamentului organizaţional de până azi. Bunăoară, stereotipul în privinţa sexului, al echipelor multiculturale şi multirasiale, al organizării ierarhice rigide etc.;

 

• firmele care exced prin forţă dimensiunea locală se debarasează de stereotipul angajării managerilor doar din ţara de origine a capitalu­lui, procedând la promovarea managerilor din rândul localnicilor;

 

• aşa se face că din ce în ce mai mult, pe măsură ce înaintăm spre globalizare, se pune problema cunoaşterii modelelor culturale locale, după cum am văzut în exemplul comparat al lui Mockler.

 

• Această tendinţă urmăreşte, în fapt, depăşirea blocajelor datorate barierelor ce păreau naturale dintre patternurile culturale.

 

• În concluzie, dacă globalizarea are sensul de întoarcere a lumii către ea însăşi, de umanizare a economiei, de reconceptualizare a artificialului – ce s-a vrut semnul puterii demiurgice a omului – în acord cu valorile omului şi ale naturii umane, comportamentul organizaţional se rupe tot mai mult de maniera structurării sale mecanice, croită după principii randamentale absolute, cu ierarhii dezumanizante, gesturi repetitive, închistări în valori educative de tip cartezian şi motivaţii exclusiv mercantile, golind de sentimente actorul economic.

 

• Cu alte cuvinte, comportamentul organizaţional devine tot mai mult comportament uman desfăşurat în armonie cu raţionalitatea şi natura, inclusiv cu inefabilul naturii umane.

 

• Sfatul meu, după ce am străbătut deşertul conceptual al principalelor tendinţe din lumea de azi, este:
• Globalizaţi-vă cu iniţiativă şi personalitate, până nu sunteţi înglobaţi mecanic de formulele deviante ale globalizării!