Sistemul decizional
- ansamblul elementelor interdependente
- care determină elaborarea şi fundamentarea deciziilor
Deciziile:
- trebuie să fie rezultatul unui proces de gândire
- precedat de o informare
- şi analiză temeinică a tuturor datelor problemei, a elementelor de influenţă
- având în vedere condiţiile concrete în care îşi desfăşoară activitatea fiecare întreprindere în parte
ELEMENTELE COMPONENTE
decidentul este reprezentat de o persoană sau grup de persoane (ex.: un manager sau un organism managerial) care în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor circumscrise adoptă decizia în situaţia respectivă;
obiectivul sau obiectivele urmărite prin adoptarea deciziei;
mulţimea alternativelor – este formată din toate variantele posibile de acţiune în vederea realizării obiectivelor propuse;
mulţimea criteriilor decizionale – reprezintă punctele de vedere ale decidentului cu ajutorul cărora delimitează aspectele realităţii economice în cadrul procesului decizional;
mediul ambiant – constă din ansamblul elementelor eterogene şi exogene întreprinderii, care alcătuiesc situaţia decizională caracterizată prin manifestarea unor influenţe directe şi indirecte semnificative asupra conţinutului şi rezultatelor deciziei;
consecinţele variantelor sau alternativelor se întâlnesc la intersecţia criteriilor cu variantele, care au unităţi de măsură specifice;
utilitatea fiecărei consecinţe a diferitor variante reprezintă folosul aşteptat de decident în urma faptului că o anumită consecinţă se realizează
ETAPE:
- Identificarea şi definirea problemei: recunoaşterea situaţiei care impune luarea deciziei şi determinarea obiectivelor urmărite prin aceasta;
- Precizarea corespunzătoare a obiectivului, prin stabilirea corelaţiei între obiectivele de ansamblu ale întreprinderii şi problema dată, astfel ca obiectivul stabilit trebuie să fie real, mobilizator şi stimulator.
- Stabilirea criteriilor – adunarea principalelor informaţii şi stabilirea criteriilor de evaluare a fiecărei variante posibile, motiv pentru care în adaptarea deciziei se cere folosirea modalităţilor participative de luare a deciziei.
- Stabilirea variantelor decizionale posibile: evaluarea alternativelor identificate, evidenţierea limitelor, avantajelor şi dezavantajelor fiecărei alternative (variante).
- Alegerea variantei (alternativei) optime, respectiv a deciziei.
- Aplicarea variantei (alternativei) optime: necesita luarea în prealabil a unui ansamblu de masuri sistematizate sub forma unui „plan de acţiune”.
- Evaluarea rezultatelor obţinute: măsura în care obiectivele fixate au fost îndeplinite şi se stabilesc cauzele care au generat eventualele abateri.
