Comportamentul strategic este un termen generic care desemnează totalitatea acţiunilor concertate si consistente promovate de către o firma cu scopul de a influenta mediul competiţional sau cel puţin de a se adapta evoluţiei acestuia.
Un model de comportament valabil sau aplicabil intr-un context competiţional dat se numeşte strategie. Strategia este un mod de poziţionare a firmei ca rezultantă a gândirii strategice, la intersecţia celei mai bune soluţii „de potrivire” ( matching -in engleza) a competentelor cheie ale firmei cu o situaţie previzibila de mediu concurenţial.
Noţiunea de strategie provine din epoca antică a Greciei. Iniţial, în Antichitatea greacă timpurie, termenul „strategos” se referea la rolul generalului care comanda o armată. Ulterior, a dobândit sensul de „artă a generalului”, referindu-se la abilităţile psihologice şi comportamentale care îi dădeau generalului posibilitatea să-şi îndeplinească rolul. în timpul lui Pericle (450 Î.Hr.), accepţiunea strategici era de calitate managerială (administrativă, oratorie, putere), iar pe vremea lui Alexandru cel Mare (330 î.Hr.) strategia se referea la abilitatea de a desfăşura forţele pentru a copleşi duşmanul şi de a crea un sistem unitar de guvernare globală. Această ultimă accepţiune a fost utilizată secole de-a rândul în cea mai mare parte a abordărilor militare, extinzându-se, începând cu secolul XX. şi în economie.
Generalul Clausewitz afirmă că strategia este „arta de a nu lupta decât in poziţia de superioritate”. Dicţionarul Larousse prezintă strategia ca fiind „arta de a dirija mijloacele în vederea victoriei”.
În domeniul managementului, strategia este arta dirijării unui ansamblu de dispozitive pentru atingerea unui obiectiv.
