COMUNICAREA DE GRUP
Pentru a reusi în afaceri este nevoie nu numai de manageri buni si experti în vânzari, ci si de oameni care stiu sa comunice eficient. Pentru ca o organizatie sa fie perceputa pozitiv de „public” este nevoie de abilitati de comunicare, tact si diplomatie. Si, nu în ultimul rând, de placerea de a relationa cu oamenii. Arta si stiinta deopotriva, relatiile cu publicul presupun atât abilitati înnascute, cât si cunostinte dobândite. Acest referat va propune informatii privind teoria comunicarii in grup, tehnici de dezvoltare si mentinere a grupului pentru a dobândi cunostinte în acest domeniu, care sa va ajute într-o afacere reusita.
PLANUL referatului contine urmatoarele subteme:
I. Niveluri ale comunicarii
II. Ce este un grup?
III. Tehnici de comunicare în grup
IV. Etapele dezvoltarii echipei
V. Activitati de formare a grupului
VI. Activitati de mentinere a grupului
VII. Functiile exercitate în grupuri
VIII. Cum sa lucram eficient într-un grup?
IX. Cu ce se ocupa echipele ?
X. Cum putem construi echipe eficiente ?
……………………………………………………………………………………………………………………..
Introducere
„Oamenii comunica idei, gânduri, stari sufletesti atât la nivel personal cât si la nivel profesional. La nivel profesional, comunicarea eficienta mareste considerabil sansele unei companii sa se dezvolte prin oamenii ei. Si pentru aceasta este nevoie de comunicare sub toate formele ei: comunicare verbala, non-verbala, scrisa si ascultarea activa. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun, iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. Comunicarea e un mod de a exista al comunitatii.” John Dewey
Teoria comunicarii a cunoscut un traseu important in dezvoltarea sa, pornind de la retorica grecilor antici si pâna la Analiza tranzactionala, Programarea Neuro-Lingvistica, tehnicile Scolii De la Palo Alto. Conceptul de comunicare este utilizat in acceptiuni particulare în diferite sectoare ale cunoasterii. Provenind din latinescul „comunicare”, mostenit in limba romana sub forma „cuminecare”, comunicarea dobândeste un timbru metafizic, surprinzând o dubla dimensiune: sacra si comunitara. Numim comunicarea umana drept un proces de tip tranzactional, prin care oamenii transfera energii, emotii, sentimente si schimba semnificatii, din perspectiva educatiei, comunicarea având rolul de premisa, sursa, mijloc si efect.
I. Niveluri ale comunicarii
Comunicarea umana se poate desfasura pe cinci nivele:
1) Comunicarea intrapersonala este un autentic proces de comunicare, chiar daca emitatorul si receptorul este acelasi, iar codificarea si decodificarea mesajelor nu este absolut necesara.
2) Comunicarea interpersonala presupune sondarea lumii noastre interioare, comunicarea în si catre sine. Poate îmbraca forma directa sau indirecta si urmareste obiective multiple si complexe:
– persuadarea interlocutorului;
– recunoasterea valorii personale;
– satisfacerea nevoilor afective, de control, de dominatie;
– crearea si întretinerea legaturilor umane.
3) Comunicarea publica este o forma specializata a comunicarii interumane care are radacinile în retorica antica.
4) Comunicarea de masa presupune un producator institutionalizat de mesaje scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale, care se adreseaza unui public variat si numeros. Acest tip de comunicare nu beneficiaza de un feedback eficient.
5) Comunicarea de grup se deruleaza in colectivitati umane restrânse si permite schimburi de idei si emotii, ofera conditii pentru împartasirea experientelor, discutii in vederea aplanarii unor conflicte sau identificarea unor solutii de rezolvare a problemelor.
II. Ce este un grup?
Grupul ar putea fi definit cât se poate de simplu ca un ansamblu de persoane interdependente, acest criteriu parând a fi intr-adevar elementul de baza a oricarei realitati grupale. Totusi, el este prea larg pentru a defini obiectul de studiu al psihologiei sociale: grupul restrâns si aceasta întrucât grupul care ne va interesa este cel in care indivizii pot efectiv sa interactioneze, sa comunice, sa se perceapa în mod direct, si ale carui dimensiuni sunt reduse. Cu exceptia lui De Visscher, care stabileste dimensiunile minime ale grupului la 5 membri, majoritatea autorilor sunt de acord in a considera ca un grup restrâns cuprinde de la 3-4 pâna la 25 de persoane.
Comunicarea de grup
Se deruleaza in colectivitati umane restranse si permite schimburi de idei si emotii, ofera conditii pentru impartasirea experientelor, discutii in vederea aplanarii unor conflicte sau identificarea unor solutii de rezolvare a problemelor.
Cercetarile au scos in evidenta raportul dintre informatie, circulatia acesteia si dinamica grupului. Yona Friedman a dovedit faptul ca la nivelul grupului, comunicarea globala este o iluzie, indiferent de mijloacele de comunicare la care apeleaza. A introdus conceptul de valenta in comunicare si aceasta reprezinta numarul de persoane cu care un individ poate comunica (la receptare sau la emitere). Al doilea concept introdus de Yona Friedman este capacitatea de transmitere, definita prin raportul intre informatia primita si cea transmisa .
Friedman prezinta grupurile dintr-o perspectiva informationala,identificand doua tipuri: grup egalitar si grup ierarhizat. Intr-un grup, ierarhia se stabileste pe baza bilantului informational al fiecarui individ, bilantul fiind diferenta dintre influentele pe care le primeste individul si cele pe care le exercita acesta. Cand bilantul este egal pentru toti membrii grupului, grupul este egalitar, iar daca bilantul este diferit, grupul este ierarhizat. Friedman defineste influenta ca „rezultanta unui schimb informational intre unul si mai multi indivizi, influenta celui dintai fiind masurata prin efectul produs de schimbul informational asupra comportamentului celorlalti.”
Tehnici de comunicare in grup
Fara a fi o reteta sigura ,se poate vorbi despre o strategie care permite conturarea unui cadru eficient de munca, comunicare, relationare in grup. Directiile de interes sunt: activitatile de formare a grupului,respectiv activitatile de mentinere a acestuia.
Activitati de formare a grupului
Obiectivele importante ale acestor activitati sunt: – cunoasterea reciproca si cunoasterea de sine;
– cunoasterea si constientizarea stilului personal de invatare;
– stimularea si constientizarea gradului de participare la activitatea de grup;
– stimularea empatiei;
– asigurarea asumarii rolului /sarcinilor in grup.
Pentru a eficientiza activitatea grupului, pentru a-l face sa lucreze ca o echipa, este binevenita preocuparea de a identifica rolul potrivit membrilor sau rolul potrivit subgrupurilor. Se considera ca rolurile asumate in grup sunt: lucrator in echipa, evaluator, finalizator, lucrator in companie, cercetator tehnic, modelator, presedinte.
Lucratorul in echipa – este garantia cooperarii eficiente prin calitatile sale de bun ascultator,prin capacitatea de a se adapta cu usurinta,prin flexibilitatea si empatie; isi aduce contributia la indeplinirea obiectivelor si are un bun exercitiu de diplomatie.
Evaluatorul – gandeste critic si ia decizii in urma unei analize consistente Ocupa posturi cheie care cer seriozitate si consecventa.
Finalizatorul – se angajeaza in activitati cu finalitate clara, stabileste prioritati si lucreaza cu acuratete. Face analiza fina a lucrurilor si acorda cu atentie detaliilor.
Lucratorul in companie – este foarte eficient datorita disciplinei, puterii de autocontrol, preferintei pentru munca grea. Dovedeste loialitate.
Cercetatorul – se orienteaza spre ceea ce este util si este receptiv la ideile celorlalti, dezvoltandu-le cu usurinta. Este apreciat pentru aptitudini de conducere si pentru competenta, la a caror punere in valoare ii ajuta faptul ca e extrovertit.
Tehnicul – mentine standardele de calitate si manifesta preocupare constanta pentru asimilarea de cunostinte tehnice si de specialitate. Are un rol determinant in echipa, este indispensabil intrucat cunoaste in detaliu problemele. Se ingrijeste de propria-i activitate si nu de oameni.
Modelatorul – persoana extrovertita care are drept obiectiv sa castige. Are multa energie, mobilizeaza pe ceilalti indemnandu-i la actiune si fiind pregatit sa depaseasca obstacolele. Actioneaza chiar si sub presiune si aduce schimbari utile.
Presedinte – persoana care lucreaza individual exploatandu-si spiritul creator, inteligenta. Este slab in comunicare si reactioneaza violent la critici. Isi apara propriile idei, ofera idei si le dezvolta. Se implica cu eficienta in rezolvarea problemelor complexe.
Activitati de mentinere a grupului
Aceste activitati vizeaza cu precadere:
– asigurarea coeziunii grupului si construirea unei relatii de colaborare prin evitarea „bisericutelor”;
– promovarea identitatii de grup printr-o atitudine pozitiva si o imagine pozitiva despre ei insisi;
– asigurarea participarii membrilor grupului la discutii;
– formarea abilitatilor de ascultare activa in vederea atingerii obiectivelor mai sus amintite se pot folosi chestionare, fise de lucru.
Cateva tehnici de comunicare eficienta in grup, relevante pentru aspectele amintite si aplicabile in munca cu elevii/studentii, in activitatea de invatare a adultilor:
Tehnica blazonului
In functie de anumite caracteristici, persoane sau un grup de persoane se definesc prin aceasta tehnica cu suport metaforic: blazonul. Sunt puse la dispozitie steme, unde, prin desen, elemente figurative, cuvinte/fraze, in urma unui efort de gandire valorizanta asupra ei insisi, fiecare persoana va face referire la elemente relevante prezentarii sale.
Comunicarea rotativa
Ofera sansa unei bune comunicari si initiaza o forma dinamica de subgrupare, asigura coeziunea grupului si coerenta unui studiu. Se formeaza mai multe subgrupuri intre care se urmareste stabilirea unei comunicari regulate in cadrul activitatii de reflectare sau elaborare. Exercitiul presupune mai multe etape, de durate egale, la sfarsitul fiecareia o persoana din fiecare subgrup se indreapta spre alt subgrup – fiecare isi va schimba grupul o singura data. Pentru a pastra o oarecare stabilitate a subgrupului, un „secretar – pivot” nu-si schimba grupul. Exercitiul se desfasoara dupa un plan precis, punand in discutie o anumita tema. Prin el se evita inchiderea in grupulete „bisericute.
Broasca testoasa
Fiecare subgrup are 1-2 purtatori de cuvant desemnati dupa ce a fost exprimata pozitia de ansamblu fata de o tema comuna. Se reuneste grupul mare, iar purtatorii de cuvant fac un scurt raport si se implica in discutii. Discutia este urmarita si dirijata de propunator. „Negocierile” sunt reluate de catre purtatorii de cuvant si grupuri.
Studiul riscurilor sau al obstacolelor
Se pun in discutie riscurile care ameninta un proiect sau o activitate, urmand ca fiecare participant sa-si enunte parerea. Se noteaza totul pe o folie de flip-chart, se clasifica riscurile, pentru solutionarea fiecarei categorii formandu-se subgrupuri. Se face o unificare a solutiilor.
