În afară de brierile şi obstacolele menţionate, există unele piedici informaţionale – cele organizatorice (comunicare organizatorică). Piedicile sau barierile organizatorice pot fi:
- Denaturarea informaţiei sau a comunicării:
– din cauze obiective – multe niveluri de conducere;
– subiective – nu convine unei persoane, unui grup de persoane;
– prelucrarea şi filtrarea informaţiei – nu toată, ci numai o parte este prelucrată – selectarea ei insuficientă;
– încercările de a da informaţia dorită de şef;
– conducătorii aud, primesc numai informaţia de sus şi o ignoră pe cea de jos;
– frica subalternilor de a fi pedepsiţi pentru greşeli.
- Supraîncărcarea informaţională – fluxuri, torente neîntrerupte, conducătorul nu este în stare să primească, să prelucreze toată informaţia, e nevoie de o selectare, e mare probabilitatea de a selecta nu informaţia necesară, nu cea mai importantă.
- Structura organizatorică neeficientă, – multe niveluri, cooperare şi coordonare slabă, ne folosirea principiilor de delegare:
– coordonarea şi reglementarea fluxurilor de informaţie; aprecierea importanţei, selectarea eficientă, reglarea dozei – nici prea multă, nici prea puţină, pentru conducător şi subalternii săi;
– petrecerea convorbirilor, discuţiilor cu subalternii;
– introducerea sistemei legăturii inverse – comunicării inverse;
– anchetarea sau chestionarea lucrătorilor;
– sistema de recepţionare (strângerea, culegerea) a propunerilor subalternilor, cutiile poştale – legătura telefonică specială – răspunsuri directe, operative.
– Crearea unor grupe speciale pentru analiza propunerilor:
– buletine de informaţii: multe firme, odată în lună elaborează, publică aşa buletine, informaţie despre propunerile primite, răspunsurile conducătorilor, se foloseşte varianta video;
– folosirea avantajelor tehnicii contemporane – calculatoarele – poşta electronică, la depărtări diferite o recepţionare ideală;
- video – conferinţele, întâlnirile etc.
