Este nevoie de accentuat asupra creativităţii, întrucât reprezintă suportul fundamental al inovării, cea care interesează cu prioritate întreprinderile. Inovarea nu este condiţionată însă numai de aptitudinea creativă a personalului, ci şi de o serie de alte elemente ce depind într-o măsură mare de conducerea firmei, lucru pe care o să-l abordăm ulterior.
- Dijmărescu afirmă că a inova este o funcţie a managementului. Rolul managerului în a inova începe de la analiza critică a situaţiei concurenţiale a firmei, selectarea măsurilor importante ce trebuie aplicate în scurt timp. Practic, managerul trebuie să se lanseze într-un proiect de ameliorare a activităţii firmei, să evalueze primele rezultate şi apoi să-şi dubleze efortul şi să accelereze viteza de schimbare, impunându-şi obiectivele, cu termene scurte de realizare.
- Russu constată că managementul modern are un pronunţat caracter creativ. Latura creativă a activităţii manageriale se manifestă în crearea şi promovarea susţinută a “noului” prin adoptarea şi aplicarea perseverentă a unor activităţi inovatoare, axate pe pregătirea şi producerea schimbărilor.
Harrington H. J. şi Harrington J. S. afirmă că inovaţia a avut mare succes peste tot unde a fost aplicată. Inovaţia înseamnă creştere şi supravieţuire.
Un alt cercetător, care a studiat inovaţia foarte detaliat este P. Drucker. În cartea sa “Inovaţia şi sistemul antreprenorial” el a determinat că inovaţia este instrumentul specific al sistemului antreprenorial. Inovaţia reprezintă procesul permanent de căutare a schimbării, reacţionarea adecvată la această schimbare şi exploatare acesteia (a schimbării) ca pe o ocazie.
Inovaţia este actul care înzestrează mijloacele cu o nouă capacitate de a crea bogăţie. Altfel spus, inovaţia reprezintă un mijloc. Însă, nu există un mijloc până când omul nu găseşte o întrebuinţare pentru ceva din natură, pe care, în felul acesta, îl înzestrează cu valoare economică.
Subiecţii care inovează sunt antreprenorii de succes. Antreprenorii de succes, oricare ar fi motivaţia lor individuală încearcă să creeze valoare şi să aducă o contribuţie. Ei nu se mulţumesc numai cu îmbunătăţirea a ceea ce există deja, sau cu modificarea. Ei încearcă să creeze valori noi şi diferite şi satisfacţii noi şi deosebite, să transforme un “material” într-un “mijloc”, sau să contribuie la mijloacele existente într-o configuraţie nouă şi mai productivă.
Numai schimbarea oferă întotdeauna ocazia pentru ceva nou şi deosebit. De aceea, inovaţia constă într-o căutare organizată şi cu un scop bine definit de schimbări şi în analiza sistematică a ocaziilor pe care aceste schimbări le-ar putea oferi inovaţiei economice sau sociale. De regulă, acestea sunt schimbări care s-au petrecut deja sau sunt pe cale să se petreacă. Majoritatea copleşitoare a inovaţiilor de succes exploatează schimbarea. Desigur că există inovaţii care constituie, ele însele, o schimbare majoră, de exemplu, unele inovaţii tehnice majore.
În tabelul 1.2 sunt prezentate diferite definiţii ale inovaţiei elaborate de către mai mulţi autori de management.
Definiţia inovaţiei după diferiţi autori de management
Tabelul 1.2
|
№ |
Autorul/rii
|
Definiţia inovaţiei |
|
1 |
2 |
3 |
|
1 |
M. Moldoveanu şi Em. Dobrescu |
Aptitudinea de a produce soluţii noi, capacitatea de a introduce în lume un lucru nou, capacitatea de crea idei şi produse originale, de a revela dimensiuni necunoscute ale fenomenelor, dar şi soluţii de rezolvare a problemelor. |
|
2 |
Ov. Nicolescu şi I. Verboncu |
Principalul element definitoriu al creativităţii este generarea de idei noi. Inovarea, în schimb, se caracterizează atât pentru apariţia de idei noi, cât şi prin efectuarea de schimbări pe baza acestora. |
|
1 |
2 |
3 |
|
3 |
I. Dijmărescu |
Analiza critică a situaţiei concurenţiale a firmei, selectarea măsurilor importante ce trebuie aplicare în scurt timp. |
|
4 |
C. Russu |
Crearea şi promovarea susţinută a “noului” prin adoptarea şi aplicarea perseverentă a unor activităţi inovatoare, axate pe pregătirea şi producerea schimbărilor. |
|
5 |
Harrington H. J. şi Harrington J. S. |
Creştere şi supravieţuire. |
|
6 |
P. Drucker |
Procesul permanent de căutare a schimbării, reacţionarea adecvată la această schimbare şi explicarea acesteia ca pe o ocazie. Căutarea organizată şi cu un scop bine definit de schimbări şi în analiza sistematică a ocaziilor pe care aceste schimbări le-ar putea oferi inovaţiei. |
