Analiza este o metoda de cercetare bazata pe descompunerea unor obiecte sau fenomene în partile lor componente, descoperindu-le astfel structurile, stabilind relatiile de cauzabilitate si factorii care le genereaza, punând în evidenta legile formarii si desfasurarii lor si contribuind astfel la formularea unor decizii privind viitorul acestora.
Termenul de „diagnostic” este de origine greaca si înseamna „apt de a discerne”. Acesta este preluat din medicina, unde înseamna precizarea unei boli dupa analizarea simptomelor acesteia si determinarea cauzelor interne si externe.
Analiza-diagnostic evidentiaza punctele slabe forte si punctele slabe interne si externe, pornind de la simptomele semnificative, identifica cauzele care le-au generat si formuleaza recomandari pentru valorificare punctelor forte si pentru eliminarea sau atenuarea punctelor slabe.
Diagnosticul se sprijina pe analiza, dar se distinge net de aceasta. El presupune apreciere, judecata si în definitiv asumarea responsabilitatilor a celui care-l formeaza. Cele doua notiuni nu pot fi însa separate, deoarece diagnosticul nu se poate realiza fara ajutorul analizei, iar analiza nu are sens daca nu este urmata de o faza de sinteza si interpretare.
În concluzie, analiza-diagnostic completeaza analiza cu opusul acesteia – sinteza, realizând astfel un tot unitar care, la nivelul întreprinderii vazute ca sistem, permite factorului de decizie sa-si fundamenteze mai usor optiunile.
Din definitia diagnosticarii rezulta ca:
® diagnosticarea vizeaza firma în ansamblul sau ori componente procesuale/structurale majore ale acesteia;
® investigarea se realizeaza cu ajutorul unor metode si tehnici specifice, care permit patrunderea în intimitatea fenomenelor si proceselor economice si de alta natura;
® faciliteaza depistarea cauzala a principalelor puncte forte si puncte slabe specifice domeniului investigat;
® permite determinarea potentialului de viabilitate economica si manageriala prin luarea în considerare a punctelor forte si slabe;
® finalul diagnosticarii îl reprezinta prezentarea celor mai importante recomandari, de natura strategica si tactica orientate pe atenuarea sau eliminarea cauzelor generatoare de puncte slabe;
® diagnosticarea poate fi asociata cu alte metode sau tehnici manageriale (SWOT) ori poate fi integrata în sisteme de management (managementul prin obiective, managementul prin bugete, etc.)
Diagnosticul economico-financiar poate fi declansat:
– fie în cazul întreprinderilor în dificultate, când efectuarea diagnosticul reprezinta o obligatie legala în cadrul procedurii de reorganizare si lichidare judiciara;
– în cazul întreprinderilor sanatoase, având caracterul unui instrument de control al realizarii performantelor, sau pentru îmbunatatirea situatiei economico-financiare.
În primul caz – de criza – se impune o examinare globala a situatiei si performantelor acesteia, iar în cazul al doilea diagnosticarea se face într-o maniera preventiva.
Motivele pentru care se realizeaza diagnosticarea unei firme pot fi:
Ø cercetarea realitatii obiective, cunoasterea si interpretarea ei;
Ø informarea cu privire la starea întreprinderii, performantele si eficienta utilizarii resurselor;
Ø stabilirea variabilelor cheie ale dezvoltarii, a corelatiei dintre acestea;
Ø stabilirea masurilor de redresare sau de ameliorare a performantelor;
Ø identificarea noilor resurse de avantaj concurential;
Ø fundamentarea strategiilor de dezvoltare într-un mediu concurential dinamic.
În procesul diagnosticarii urmeaza sa-si gaseasca raspuns urmatoarele probleme si întrebari:
1) Statutul juridic al firmei;
2) Care sunt rezultatele întreprinderii?
3) Daca aceste rezultate sunt sau nu satisfacatoare si de ce?
4) Cum au fost obtinute?
5) Care sun performantele si obiectivele dorite?
6) Care este nivelul performantelor si ce trebuie facut pentru atingerea lor?
7) Masurile concrete ce urmeaza a fi întreprinse, atât pe termen scurt, cât si pe termen lung.
Raspunsul la aceste întrebari arata ca analiza-diagnostic nu se limiteaza la radiografierea si aprecierea diferitelor fenomene, respectiv performante economico-financiare, ci se constituie si într-un instrument al gestiunii previzionale.
În cazul activitatii practice de evaluare a unei firme diagnosticul trebuie sa furnizeze informatiile necesare aprecierii situatiei trecute si prezente, care constituie o baza pentru estimarea elementelor si variabilelor cheie ce trebuie avute în vedere în cazul aplicarii diferitelor metode de evaluare.
Avantajele analizei-diagnostic sunt:
- Furnizeaza informatii valoroase cu privire la decalajele firmei fata de competitori, cauzele care determina aceste decalaje si adoptarea pe aceasta baza a unor masuri care sa duca la eliminarea sau reducerea decalajelor.
- Orienteaza actiunea managerilor asupra aspectelor majore ale activitatii interne a organizatiei, care asigura cresterea eficientei acesteia.
- Asigura informatii valoroase asupra capacitatii de raspuns la oportunitatile si pericolele mediului ambiant extern.
- Furnizeaza informatiile necesare fundamentarii strategiei, planului si a masurilor de redresare a activitatii firmei.
Din cele prezentate mai sus ies în evidenta urmatoarele caracteristici ale diagnosticarii:
Caracter post-operativ – deoarece diagnosticarea este asociata cu faza postoperativa a derularii proceselor de management, cu functia de control-evaluare a acestora. În principal, se compara rezultatele obtinute cu obiectivele previzionate pentru aceeasi perioada sau cu rezultatele înregistrate in anul/anii precedenti;
Caracter previzional, anticipativ – asigurat de recomandarile cu care se încheie un studiu de diagnosticare, prin intermediul carora se preconizeaza o amplificare a potentialului de viabilitate economica si manageriala;
Multidisciplinaritatea diagnosticarii – data de faptul ca realizarea unui studiu de diagnosticare este produsul unei echipe multidisciplinare de specialisti din afara acesteia.
Cele mai reprezentative criterii dupa care se pot clasifica analizele-diagnostic sunt:
- Dupa sfera de cuprindere:
- a)Diagnosticarea generala – vizeaza structura si functionarea organizatiei ca sistem global si, pe aceasta baza, stabilirea unu program de masuri pentru toate activitatile, inclusiv sistemul managerial. Aceasta se efectueaza, de regula, când organizatia se confrunta cu probleme foarte dificile sau când se preconizeaza modificari majore în activitatile acesteia.
- b)Diagnosticarea partiala – se realizeaza pentru unul din domeniile de baza ale firmei, atunci când deficientele din acest domeniu sunt evidente.
- c)Diagnosticul de specialitate – este axat pe o problema majora cum ar fi: calitatea produselor, costurile de productie, rentabilitatea firmei sau a unor grupe de produse, s.a.
- Dupa obiectivele urmarite:
- a)Diagnosticul de rezultate sau de sanatate – evidentiaza evolutia firmei în timp prin compararea rezultatelor obtinute la un moment dat cu obiectivele stabilite si cu rezultatele obtinute în trecut.
- b)Diagnosticul de vitalitate – pune în relief potentialul organizatiei de a face fata unor situatii si cerinte viitoare, precum si capacitatea de a se redresa în cazul unor dificultati mari înregistrate în perioada trecuta.
- c)Diagnosticul de ambianta – analizeaza atât legaturile interne între verigile organizatorice, cât si legaturile firmei cu mediul extern
- d)Diagnosticul de evaluare – vizeaza analiza realizarii obiectivelor firmei si furnizarea de informatii pentru stabilirea obiectivelor pentru o perioada viitoare, sintetizând astfel primele trei tipuri de diagnosticare.
- Dupa timpul efectuarii:
- a)Diagnosticul anual – determinat de închiderea exercitiului care se finalizeaza de fapt în raportul de gestiune.
- b)Diagnosticul periodic – lunar, trimestrial, semestrial.
- c)Diagnostic determinat de schimbari în statutul si functiunea întreprinderii.
Metoda analizei-diagnostic are cea mai larga aplicabilitate în managementul organizatiilor, practic, nu exista organizatie care sa nu foloseasca diagnosticarea, fiind legata de elaborarea strategiei, a planului, a unor programe de redresare a activitatii si de eliminare a decalajelor fata de firmele competitoare – actiuni indispensabile managementului oricarei organizatii.
