Conceptul de finanţe ale firmei face referire la activul economico-financiar reflectat in bilant, inteles ca ansamblul mijloacelor prin care se realizează obiectivul firmei şi la pasivul financiar dat de toatalitatea fondurilor care asigură finantarea acesteia.
Activul economic cuprinde: cladiri, masini, materiale pentru investitii, stocuri de materii prime, semifabricate, productie neterminata, produse finite, etc, iar pasivul financiar este format din fonduri proprii şi datorii din care se finanteaza elementele de activ.
Finanţele firmei sunt influenţate de o serie de factori. În plan vertical, finanţele firmei sunt influenţate de procesul fiscal-bugetar, de logica relatiilor pe care statul le are cu mediul economic din sfera productiva, comerciala, a serviciilor, şi a instituţiilor financiare. Aceste relaţii se concretizeaza in plata prelevărilor bugetare cu caracter obligatoriu şi a taxelor parafiscale, a celor generate de acordarea de subventii de la bugetul statului ca şi prin plata primelor obligatorii la societăţi de asigurare şi reasigurare. Volumul acestor plăţi diminuează veniturile firmei şi influenţează capacitatea investiţională a acesteia.
In paralel cu aceste relatii, operatorii economici prin activităţile pe care le desfăşoară, contribuie la constituirea şi la consolidarea cadrului economico-social in care funcţionează şi evoluează firma.
În plan vertical, finanţele firmei sunt influenţate şi se intercondiţionează , în amonte şi în aval, cu activitatea altor operatori economici din poziţia acestora de furnizori sau clienti pe piata de materii prime şi materiale, de produse, lucrări şi servicii.
Finanţele firmei mai sunt influenţate de salariaţii recrutaţi de pe piata muncii, ca şi de acţionari sau asociaţi, din poziţia acestora de investitori pe piaţa financiară.
În contextul enunţat mai sus, finanţele firmei, reprezintă totalitatea raporturilor administrativ-juridice, generate de procesul de formare, repartizare şi utilizare a fondurilor financiare şi băneşti necesare firmei pentru realizarea obiectului său de activitate într-un cadru economico-social şi politic dat.
Ca ramură a ştiinţelor economice, finanţele firmei studiază mecanismele şi metodele de procurare şi gestionare eficientă a resurselor financiare necesare desfăşurării activităţii, realizării de venituri şi obţinerii de profit.
La nivelul firmei pentru finanţarea eficientă a procesului productiv se constituie mai multe categorii de fonduri financiare şi anume:
- fondul pentru investitii;
- fondul de rulment;
- fondul de rezervă;
- fondul de cercetare stiintifică;
- fonduri pentru acţiuni sociale, culturale sI sportive;
- fonduri pentru recalificare;
Sursele din care se finanţează fondurile menţionate mai sus provin din:
- aportul asociaţilor sau acţionarilor;
- autoanfiinţarea din veniturile realizate;
- angajarea creditelor bancare;
- finanţarea directă de la buget sau prin recurgerea la facilităţi acordate prin sistemul fiscal;
- finanţări din fonduri europene (POR, POS Competivitate, etc);
Aportul in bani şi in natură, se realizează prin plasamente de capital, de către actionari sau asociati, capital subscris şi vărsat sau in bunuri, in scopul înfiinţării sau dezvoltării firmei.
Autofinanţarea se caracterizează prin retinerea la nivelul firmei a unei părţi din rezultatele financiare ale activităţii. Autofinantarea, comparativ cu alte surse de finanţare are o serie de avantaje generate de:
-cointeresarea şi responsabilizarea firmei pentru obtinerea de rezultate financiare bune;
– siguranţa şi economicitatea fondurilor;
– asigurarea autonomiei financiare a firmei.
Creditarea, angajarea de împrumuturi rambursabile. Creditorii pot fi din sectorul bancar, organisme financiare, consorţii financiare, persoane fizice sau juridice. Dezavantajul acesui mod de finanţare vine din faptul că, creditorii impun conditii de utilizare a resurselor financiare imprumutate şi exercită control asupra activitatii economice şi financiare a debitorilor pentru a se asigura de restituirea sumelor imprumutate la termen.
Finanţarea de la buget este utilizată mai rar şi mai ales in cazul intreprinderilor de stat. Se recurge la acest tip de finanţare la infiintarea intreprinderilor cu capital de stat, si pe parcursul desfasurarii activitatii în anumite condiţii. Interventia statului in economie prin alocatii sau subventii trebuie sa urmareasca stimularea productiei in perioade de criza, impiedicarea cresterii preturilor, mentinerea puterii de cumparare a monedei in cazuri de inflatie.
Finanţări din fonduri europene (POR, POS CC,etc.).
După aderarea României la Uniunea Europeană, operatorii economici de toate categoriile pot accesa finanţări europene pentru finanţarea proiectelor proprii de dezzvoltare. De exemplu, obiectivul general al Programului Operaţional Creşterea Competivităţii Economice îl constituie creşterea productivităţii întreprinderilor românesti pentru reducerea decalajelor faţă de productivitatea medie înregistrată la nivelul Uniunii Europene. Măsurile întreprinse urmăresc să genereze până în anul 2015 o creştere medie a productivităţii de aproximativ 5,5% anual şi vor permite României să atingă un nivel de dezvoltare de aproximativ 55% din media firmelor din UE.
Obiective specifice ale programului se regăsesc în:
- Consolidarea şi dezvoltarea durabilă a sectorului productiv;
- Crearea unui mediu favorabil dezvoltării durabile a întreprinderilor;
- Creşterea capacităţii de cercetare dezvoltare (C&D), stimularea cooperării între instituţii de cercetare dezvoltare şi inovare (CDI) şi întreprinderi;
- Valorificarea potenţialului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi aplicarea acestuia în sectorul public (administraţie) şi cel privat (întreprinderi, cetăţeni)
- Creşterea eficienţei energetice şi dezvoltarea durabilă a sistemului energetic, prin promovarea surselor regenerabile de energie;
