Conceptul de management al utilizării energiei (DSM)

Companiile de electricitate au fost confruntate încă din anii `70 cu opţiunea conservării energiei. Era un răspuns la creşterea rapidă a preţului combustibililor şi a costului investiţiilor în sistemul de alimentare cu energie. Neîndrăznind să-şi „taie” din vânzări, la început se limitau la programe pasive, cel mai adesea campanii de publicitate în favoarea unor măsuri de economisire a energiei. În deceniul opt s-a trecut la programe active de creştere a eficienţei utilizării energiei, în special sub presiunea noilor reglementări. Majoritatea companiilor de electricitate au înţeles că reducerea costurilor energiei electrice se poate obţine atât prin modernizarea caspacităţilor proprii cât şi prin îmbunătăţirea serviciului pe care îl asigură energia.

            Termenul DSM, acronimul expresiei din limba engleză demand-side management, semnifică, în sens larg, orice iniţativă întreprinsă de compania furnizoare de energie, cu cooperarea sau consimţământul consumatorului, care asigură la consumator un nivel echivalent de servicii, dar la un cost total mai redus. Pentru a sublinia rolul decisiv pe care îl are furnizorul în această schimbare a modului de utilizare a energiei, expresia trebuie tradusă în româneşte mai corect prin managementul utilizării energiei decât prin managementul energiei la utilizatori. Ultimele două exprimări, intrate în vocabularul curent, sunt afectate de o oarecare imprecizie întrucât includ şi acele măsuri de conservare pe care le adoptă consumatorii fără asistenţă tehnică sau financiară externă.

            Referindu-ne la sistemul electroenergetic şi la fluxul energiei, trebuie să arătăm că măsurile sau opţiunile DSM se localizează în amonte sau în aval, conducând la rezultatele prezentate în continuare.

            Amonte: mai puţină energie primară pentru o unitate de energie electrică produsă. Acest efect se obţine aplicând soluţiile de aplatizare a curbei de sarcină a sistemului energetic sau, în unele cazuri, de creştere strategică a sarcinii sistemului pe seama extinderii aplicării electrotehnologiilor.

            Aval: mai puţină energie electrică folosită pentru o unitate de servicii. Este cuprins aici ansamblul de măsuri destinate să crească eficienţa utilizării energiei.

            Este de observat că ambele tipuri de opţiuni DSM au efecte favorabile asupra dezvoltării sistemului de alimentare cu energie şi reprezintă, dacă sunt abordate sistematic şi integrate într-un portofoliu de resurse, o strategie specifică de îmbunătăţire a eficienţei managementului acestor sisteme. Sunt evitate costuri de dezvoltare a sistemului pentru alimentarea cu energie şi se rezolvă unele probleme de mediu înconjurător.

            Consumatorii beneficiază de o reducere a facturii energiei şi de o serie de alte facilităţi.

            În general, orice opţiune DSM asociază măsuri de ordin tehnic, financiar şi de marketing.

Opţiunile se grupează în programe în funcţie de clasa de consumatori cărora li se adresează. Deosebit de importantă este estimarea corectă a fracţiunii din clientelă care va răspunde efectiv conform previziunilor. Trebuie evidenţiaţi atât oportuniştii cât şi participanţii solitari. Aceştia din urmă sunt reprezentaţi de consumatorii care realizează modificările, în sistemul propriu de utilizare a energiei, independent de programele DSM.

Erorile de impact ale programelor DSM pot genera supraestimări ale eficienţei economice şi, uneori, chiar pierderi pentru compania furnizoare de energie. Pe de altă parte, consumatorii neimplicaţi pot fi afectaţi negativ, contribuind cu resurse (în special prin sistemul tarifelor) fără nici un beneficiu pentru ei. Aceasta este o problemă de distribuţie a echităţii şi nu de eficienţă economică.

Investiţiile şi impactul programelor DSM au devenit semnificative la începutul anilor `90, fiind încurajate prin diverse facilităţi de autorităţile publice şi de organizaţiile financiare internaţionale.

Tabelul 4.1 ilustrează ponderea programelor DSM în activitatea unor companii furnizoare de electricitate importante, cu capital privat, din SUA.

În anul 1992, 504 companii de electricitate din SUA, cu vânzări anuale de 120 TWh, au cheltuit 2.3 miliarde dolari SUA pentru programe DSM, obţinându-se economii de 5.8 TWh. Economiile au provenit în proporţie de 35% din reglarea consumurilor (economii la furnizori) şi de 65% prin folosirea mai eficientă a energiei (economii la consumatori).

Ca pentru orice activitate economică, eficienţa DSM trebuie să rezulte din raportul cost/beneficii. Cheltuielile includ costul programelor DSM, adică publicitatea, administrarea, unele subvenţii şi eventualele pierderi de venituri. De asemenea, furnizorul poate acorda împrumuturi sau poate efectua investiţii în proiecte de creştere a eficienţei energiei (detalii în paragraful 4.6).

Tabelul 4.1 Ponderea programelor DSM în activitatea unor mari companii

                                   de energie electrică din SUA (1991)

Sursa: Eric Hirst, Electric Utility DSM Program Costs and Effects; 1991 to 2001, Oak Ridge National Laboratory, Oak Ridge, TN, ORNL/CON/364, May, 1993.

Cheltuielile sunt recuperate din economile la factura energiei şi din aşa numitele „costuri evitate” în sistemul de alimentare cu energie.