Omul, în diferitele perioade istorice, şi-a manifestat voinţa, curajul, inteligenţa, capacitatea creatoare şi libertatea pentru asigurarea, dezvoltarea şi diversificarea condiţiilor şi mijloacelor existenţiale în scopul trăirii intense a vieţii în funcţie de gândirea sa, perioada istorică, mediul de viaţă şi dorinţele sale. Nu întotdeauna omul este satisfăcut de modul în care ştie sau poate să-şi asigure traiul. Satisfacerea nevoilor unei vieţi decente depinde în mare măsură de gândirea şi comportamentul propriu al fiecărui individ în parte, dar într-o relaţie umană extinsă la nivel planetar factorii externi afectează în mare măsură, pozitiv sau negativ, viaţa omului.
De-a lungul istoriei şi vieţii omenirii, economia, deşi definită şi conceptualizată foarte târziu, a străbătut toate perioadele şi a reprezentat esenţa acţiunii şi vieţii umane.
Fie că a fost vorba de asigurarea traiului zilnic, fie că a fost vorba de înzestrarea armatelor sau de construcţia unor edificii, fie că a fost vorba de o vitalizare a culturii sau de tranzacţionarea unor mărfuri, în economie s-au găsit instrumentele şi soluţiile bunăstării dar de foarte multe ori şi problemele, pierderile sau sărăcia.
Aspectele de natură economică au modelat şi influenţat gândirea umană şi istoria mai mult decât toate curentele filosofice sau acţiunile armate. Datorită abordărilor conştiente şi pozitive ale economiei s-au dezvoltat popoare atât economic cât şi cultural şi din cauza unor influenţe negative ale abordărilor economice au fost distruse vieţi omeneşti sau civilizaţii înfloritoare. Economia, în funcţie de abordările gânditorilor şi practicienilor ei, contribuie la consolidarea sau subminarea unei naţiuni.
Concepţiile marilor gânditori ai economiei au schimbat lumea în sens pozitiv sau au produs calamităţi greu recuperabile.
Spre deosebire de gândirea altor filosofi, gândirea filosofilor economişti a fost flexibilă şi într-o continuă dinamică. Ei au analizat lumea din punct de vedere economic în toate stările comportamentului uman şi în etapele vieţii de bunăstare sau sărăcie.
Spre deosebire de conduita şi gândirea economiştilor, de cele mai multe ori necunoscuţi, oamenii din toate categoriile sociale au o gândire şi conduită economică nedefinită sau neconceptualizată la nivel teoretic sau academic.
Nu toţi oamenii au talent scriitoricesc sau muzical, nu toţi oamenii sunt strategi militari sau politici, nu toţi oameni sunt prosperi investitori sau analişti economici dar absolut toţi, în diferite nuanţe, în funcţie de capacitatea intelectuală şi mediul de viaţă, au o conduită şi o gândire economică.
Nu toţi omenii trăiesc într-un mediu cultural dar toţi trăiesc şi evoluează într-un mediu economic.
Din cele mai vechi timpuri omul s-a confruntat cu problema supravieţuirii nu ca individ izolat ci ca membru al unei familii sau comunităţi sociale.
Viaţa sa neîntreruptă şi dovezile culturale, spirituale, materiale şi istorice au demonstrat că omul a cucerit lumea şi viaţa cu toate problemele ce i s-au pus în faţă. Sunt dovezi de dezvoltare a civilizaţiei extraordinare în epocile vechi. Dar continuitatea sărăciei şi diversificarea ei în forme mutante şi dramatice dovedesc, inclusiv în zilele noastre, că nu întotdeauna omul a găsit soluţii de rezolvare a problemelor care ţin de propria voinţă şi cunoaştere sau de aspecte externe ale comunităţii sau omenirii în ansamblu. Omul a reuşit să supravieţuiască datorită înzestrărilor sale interioare şi faptului că este o fiinţă cooperantă şi relaţională, calităţi esenţiale în economie. Dar de foarte multe ori impulsurile interioare ale omului afectează relaţiile şi cooperarea cu ceilalţi membri ai societăţii.
Într-o comunitate mai puţin avansată social-economic sau chiar săracă, calităţile umane sunt mult mai bine reflectate, solidaritatea şi ajutorul sunt clare şi necondiţionate. Spre deosebire, într-o comunitate dezvoltată economic, mai ales în perioada contemporană, atributele calităţilor umane şi minima morală sunt înlocuite în economie de contracte, obligaţii sociale şi concurenţă. Solidaritatea umană şi ajutorul necondiţionat al comunităţilor sărace nu prea îşi mai găsesc locul, modul şi timpul. În anumite zone de putere economică, reflectarea calităţilor umane în economie este văzută ca fiind perdantă pentru că de multe ori scopul nu mai este asigurarea bunăstării comunităţilor umane ci profitul cu orice preţ.
Profitul nu trebuie confundat cu bunăstarea, nu întotdeauna profitul aduce bunăstare nici măcar pentru aparentul câştigător.
Când omul trăieşte strict pentru supravieţuire în condiţii de mediu grele „nimeni nu mănâncă mai mult decât altul”. Atunci când are loc o diviziune a muncii, când unul munceşte mai greu decât altul şi este mai puţin bine plătit, când unul munceşte din pasiune pentru a-şi demonstra şi cultiva înzestrarea intelectuală sau când, în multe cazuri, se munceşte doar pentru profit până la devitalizare, conduita economică îşi pierde mult din atributele umane devenind strictă, tehnică, matematică şi inginerească, evoluând într-un mediu concurenţial neprietenos.
În perioada veche meseriile se transmiteau prin tradiţie, iar economia sau anumite industrii erau bazate pe tradiţie sau pe un anumit specific. Viaţa economică şi socială era condusă de cele mai multe ori autoritar. În aceste condiţii, deşi erau cunoscute forme ale sărăciei pentru marea majoritate a oamenilor, nu se înregistrau dezechilibre economice de nicio natură. În perioada contemporană, libera iniţiativă şi manifestarea libertăţii de voinţă a omului, conducerea democratică a ţării pot determina şi dezechilibre economice, deşi avantajele libertăţii sunt cunoscute. De aceea, în perioada contemporană e nevoie de economişti şi de guvernare economică. În perioada veche, deşi oamenii aveau gândire economică şi efectuau tranzacţii pe piaţa internă sau externă, deşi cumpărau şi vindeau, regii, domnitorii şi industriaşii nu simţeau nevoia coordonării activităţii economice. Nu era nevoie de economie ca ştiinţă, atâta timp cât viaţa economică se baza pe tradiţie şi autoritate iar funcţionarea pieţelor şi concurenţa nu produceau dezechilibre majore nici măcar pentru concurenţii aceluiaşi produs. Pentru consumatori, indiferent de perioada istorică, lipsa, suficienţa sau insuficienţa banilor poate să-i afecteze.
În economia concurenţială activităţile lucrative agreabile sau dezagreabile, schimburile şi diversitatea mărfurilor sau serviciilor sunt guvernate de principiile şi regulile sistemului pieţei.
În diferite perioade istorice sau regimuri dictatoriale anumite abordări sau activităţi economice erau interzise. În economia de piaţă concurenţială contemporană doar formele privind frauda economică, practicile neconcurenţiale şi calitatea necorespunzătoare a produselor sau serviciilor sunt sancţionate de către autorităţile publice. Profitul este atributul omului modern, şi deşi ca mijloc conştient acesta aduce bunăstarea întreprinzătorului şi a comunităţii din jurul investiţiei, ca scop nu întotdeauna rezultatele sunt bune.
Potrivit gânditorilor clasici, dacă piaţa este lăsată să funcţioneze liber după regulile sale, societatea va avea bunăstare, şi, de asemenea, anumite dezechilibre pot fi corectate tot prin jocul pieţei. Tot în viziunea lor, de exemplu a lui Adam Smith, „un guvern e cu atât mai bun cu cât se implică mai puţin, guvernele sunt risipitoare, iresponsabile şi neproductive”. În societatea contemporană, a scoate însă din ecuaţie Guvernul pare puţin idealist, deşi vorbim de economie de piaţă liberă şi concurenţială.
Cultura şi limbajul economic au un impact puternic asupra conştiinţei umane şi comportamentului uman, deoarece imixtiunea economicului în viaţa economică şi socială este mult mai puternică. De sfera economicului depinde supravieţuirea omului şi a societăţii, iar motivaţiile şi preocupările de ordin material se află în topul motivaţiilor umane. Discursul economic al guvernelor are întotdeauna un impact profund deoarece atinge preocupările legate de viaţa proprie a omului, de comunitatea sa, de decenţa vieţii şi de proprietatea sa.[1]
Potrivit lui Robert Heilbroner „la rădăcina tuturor lucrurilor se află omul, dar nu omul ca fiinţă economică, ci omul ca fiinţă psihologică şi socială, pe care îl înţelegem doar imperfect, înţelegerea economică este un capitol admirabil în autobiografia omenirii, dar nu este nici primul capitol nici ultimul”.[2]
[1] Baciu, Livia, Discurs şi comportament economic, ed. Economică, Bucureşti, 2005, pag.51.
[2] Heilbroner, Robert, Filosofii lucrurilor pământeşti, ed. Humanitas, Bucureşti, 2005, pag.371.
