În afaceri, ca şi alte domenii de activitate, reuşita depinde de capacitatea conducerii de a identifica soluţii adecvate la problemele pe care le au de rezolvat.

Creativitatea este un element structural  al activităţii umane, cel reprezentat de acţiunile inventive, neînvăţate, singurele în măsură să genereze cunoştinţe şi experienţe noi. Şi aceasta din cauză că, orice activitate umană poate fi repetativă sau originală (de creaţie).

Psihologii au arătat că există domenii de activitate favorizante stilului creator de muncă, sinonime creativităţii înseşi. Printre aceste domenii se numără şi domeniul afacerii.

Eficienţa activităţii în domeniul afacerilor ţine de o serie de însuşiri, cum sunt:

         – imaginaţia;

– spiritul de observaţie;

– capacitatea de selecţie;

– o serie de atitudini inovative care se modelează în decursul timpului.

În sprijinul creativităţii oamenilor de afaceri, pe lângă calităţi de  personalitate, vin şi acele informaţii şi sisteme de cunoştinţe care le asigură inventivitatea. Există, de asemenea, o cultură specifică a oamenilor de afaceri, o cultură bazată pe creativitate şi inventivitate. Mulţi autori de management afirmă că, creativitatea nu se poate manifesta în  deplinătatea ei fără acest suport cultural.

1. Moldoveanu şi M. Dobrescu definesc creativitatea ca reprezentând aptitudinea de a produce soluţii noi, capacitatea de a introduce în lume un lucru nou, capacitatea de a crea idei şi produse originale, de a revela dimensiuni necunoscute ale fenomenelor, dar şi soluţii de rezolvare a problemelor.

Se consideră că cele mai multe însuşiri specifice individului creator sunt şi însuşiri caracteristice omului de afaceri. Astfel, nu se poate de conceput faptul că se poate reuşi în afaceri fără:

– receptivitate;

– interes pentru nou;

– pasiune;

– capacitate de a rezolva probleme;

– responsabilitate;

– perseverenţă;

– alte însuşiri distincte ale personalităţii creatoare.

Unele dintre aceste caracteristici se manifestă de timpuriu şi permit prognozarea aptitudinilor pentru afaceri:

– imaginaţia;

– intuiţia;

– capacitatea de concentrare;

– originalitatea.

Acestea sunt şi însuşirile pe baza cărora se poate previziona capacitatea creatoare a indivizilor.

Subiectul creativităţii este precăutat şi de către cunoscuţii autori români de management Ov. Nicolescu şi I. Verboncu. Ei afirmă că resursa umană este singura creatoare, nu numai sub aspect economic, ci şi sub aspect spiritual, ştiinţific. Generarea de noi idei concretizate în produse, tehnologii, metode de conducere, soluţii organizatorice noi ş.a. este prerogativa exclusivă a omului.

Despre problematica creativităţii s-au scris o mulţime de lucrări ştiinţifice. Însă, în ciuda literaturii foarte bogate, consacrate creativităţii, asupra conceptului de creativitate nu s-a ajuns la cristalizarea unui punct de vedere acceptat de majoritatea specialiştilor.

 În urma analizei definiţiilor elaborate de diverşi specialişti, putem desprinde concluzia că principalul element definitoriu al creativităţii este generarea de idei noi. Inovarea, în schimb, se caracterizează atât prin apariţia de idei noi, cât şi prin efectuarea de schimbări pe baza acestora.

 

Aptitudinea de a fi creativ, adică de a genera idei noi, se întâlneşte la orice fiinţă umană. Este necesar de a sublinia acest aspect întrucât există o opinie destul de larg răspândită, bazată în fapt pe teoria elitelor, potrivit căreia numai anumite persoane ar poseda calitatea de a crea. Evident, capacitatea de a fi creativ variază de la o persoană la alta sub influenţa unui ansamblu de factori, dintre care menţionăm ca deosebit de important educaţia primită. Aceasta este concluzia la care au ajuns o seamă de sociologi, printre care şi cunoscutul sociolog francez Michael Grozier.

Persoanele care posedă într-o măsură apreciabilă capacitatea de a fi creative por fi recunoscute după modul cum gândesc şi acţionează. Cele mai importante simptome ale creativităţii sunt redate în tabelul nr. 1.

 

Simptome ale creativităţii

Tabelul nr. 1.

№	Simptome
1	2
1	Sensibilitatea la probleme,  în sensul disponibilităţii şi deprinderii de a privi cu ochi cercetători situaţii, fenomene, informaţii evidente, cele care se presupun înţelese de la sine, în vederea modificării lor.
2	Flexibilitatea în gândire, manifestată în obişnuinţa de a opera cu concepte şi informaţii indiferent de metodele de rezolvare  stereotipe, folosite în mod frecvent.
3	Acceptare de experienţe noi, calitate ce se fundamentează de fapt pe precedente.
4	Motivarea puternică pentru succes şi forţă de convingere, manifestate prin consecvenţă în realizarea ideilor noi
5	Capacitatea de a suporta presiuni şi conflicte din partea celor care “apără” menţinerea stării de lucru precedente în întreprindere.