Publicat în

Definiţia stresului

Termenul de „stres” este o adaptare în limba română a cuvântului englezesc „stress”. Acest cuvânt a apărut în limba engleză medievală în formă de distress, care la rândul lui provenea din vechiul cuvânt franţuzesc „destresse” a fi sub apăsare sau o presiune.

Vorbitorii limbii engleze, cu timpul au început să folosească cuvântul „stress”, fără a pierde originalul „distress”. Pentru ei, ambele sunt expresii curente în engleza modernă, prima expresie „stress” face referire la „tensiune” sau „presiune”, uneori în sens negativ, alteori în sens pozitiv – şi a doua expresie „distress” exprimă o situaţie de durere psihică, suferinţă sau nelinişte, totdeauna în sens negativ.

În limba noastră, termenul stres este folosit doar cu nuanţă negativă. Exemplu: „sunt atât de stresat” nu poate avea conotaţie pozitivă „sunt stresat că totul merge bine”. În general acest termen este menţionat pentru a indica o stare emoţională, atât de intensivă, care împiedică realizarea sarcinilor.

Stresul însoţeşte orice activitate, în care omul este implicat, aceasta ca rezultantă posibilă a unui conflict, ce poate fi generat de activitatea în sine şi cel care o prestează.

Totuşi, există şi un tip de activitate trofică mobilizatoare, cu efect pozitiv, cu stresul, dar care a fost mai puţin studiat. Cele mai multe cercetări şi-au centrat atenţia asupra distresului, adică stres cu efecte negative asupra individului, organizaţiei.

Ion Anghel defineşte stresul ocupaţional: „un fenomen multidimensional reflectat în răspunsurile psihofiziologice ale individului într-o anumită situaţie de muncă manifestată prin dezechilibru dintre solicitările impuse de muncă şi capacitatea obiectivă sau doar subiectivă a omului de a face faţă”. Stresul ocupaţional este calitatea percepţiei negative, care are ca rezultat un coping inadecvat la sursele de stres şi are consecinţe negative mentale şi psihice ale sănătăţii individului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *