Multa vreme creatia a fost considerata apanjul exclusiv al unei minoritati restranse. Distingand insa mai multe trepte calitative in creativitate si observand cum si eforturile de gandire obisnuita implica ceva nou, cel putin pentru persoana aflata intr-un impas, satazi nu se mai face o separare neta intre omul obisnuit sicreator. Orice om normal poate realiza o imbunatatire in munca sa, o mica inovatie sau inventie. Ca dovada ca, in multe tai, numarul inventatorilor cu brevet e de ordinul zecilor si chiar al sutelor de mii. Pentru a se ajunge la o astfel de performanta, e nevoie de preocupare speciala, de conditii favorabile devvoltarii imaginatiei. Si, intr-adevar, asistam astazi la deschiderea unor ,,cursurii de creativitate si chiar ,, scoli de inventica. Ce se poate face deci pentru stimularea creativitatii? Mai intai, trebuie sa fim constienti, si sa combatem anumite piedici in calea manifestarii imaginatiei, creativitatii. Asemenea obstacole exterioare sau interente individului sunt denumite, de obicei, blocaje.
Condiţiile desfăşurării unei activităţi creative
Creativitatea nu reprezintă un scop în sine; fără o aplicabilitate practică ea nu are sens. Mediul propice este acela unde există sentimentul că situaţia actuală este nesatisfăcătoare şi că este necesară o ameliorare. În acest caz, trebuie acceptaţi toţi cei ce pot contribui la schimbare. Nu poate fi exclus nici un domeniu de inovare, nici un nivel. Trebuie, de asemenea, ca obiectivele să fie realiste. Creativitatea nu este niciodată o operaţie sălbatică, impulsivă, improvizată. Creativitatea face parte din cadrul obiectivelor de ameliorare şi se practică cu metodă. Pentru a beneficia din plin de metodele de creativitate, există două condiţii: a fi creativ prin fire (în mod natural) şi a stăpâni (a cunoaşte şi a şti a aplica) metodele.
Logici asociative
Freud şi suprarealiştii au arătat că nici o asociere nu este întâmplătoare. Libera asociere este unul dintre mecanismele cele mai simple ale invenţiei. Ea nu ia naştere decât dacă reuşim să ne eliberăm spiritul de condiţionările educative şi să ne antrenăm într-un proces necenzurat de eliberare a ideilor. Pentru aceasta este necesară respectarea celor patru reguli ale desfăşurării libere. Aceste reguli au fost instituite de Alex Osborne, cel care a creat brainstormingul.
Brainstormingul
(furtuna de idei) este tipul vechi de tehnică asociativă. Osborne era preşedintele agenţiei de publicitate new-yorkeze B.B.D.O. El a constatat că, în cadrul reuniunilor pentru căutarea de idei, mare parte din timp şi energie se pierdea în critica destructivă a ideilor altora. „Iluminarea” sa a constat în introducerea judecăţii separate, emiterea de idei fiind despărţită de critică (de analiza ideilor) în două părţi.
Pentru prima parte, el a introdus patru reguli obligatorii:
- Este interzis să interzici. Evaluarea negativă şi pozitivă a ideilor este interzisă. Autocenzura este suprimată.
- Ideile cele mai bizare sunt primite cu entuziasm.
- Cantitatea este privilegiată în raport cu calitatea.
- Asocierea de idei va fi practicată sistematic şi fără limite: fiecare propunere a cuiva este o locomotivă la care toţi ceilalţi pot ataşa vagoanele lor.
La această primă parte participă şase sau şapte persoane informate în prealabil despre tema cercetată şi se desfăşoară într-o ambianţă de exuberanţă şi bună dispoziţie (într-un interval de cel mult o oră). În a doua parte, grupul include sau se reduce la acele persoane direct implicate în problemă şi constă într-un examen metodologic şi riguros al listei ce cuprinde 50-100 de idei generate. Trierea conduce la reţinerea celor mai pertinente, reţinând însă şi pe cele mai originale pentru a le dezvolta şi aprofunda.
Limitele şi disfuncţionalităţile brainstormingului:
- Aplicarea celor patru reguli este dificilă, eliberarea şi descătuşarea liberă a imaginaţiei nu se obţin printr-o simplă decizie voluntară. Abţinerea de la orice judecată a ideilor celorlalţi, în culturile noastre dominate de un spirit critic, este o atitudine dificil de integrat. Gândirea bizară si ideile ciudate nu sunt la îndemâna unor persoane pe care şcoala le-a învăţat să „învârtă de şapte ori limba în gură” înainte de a se exprima (de a gândi de şapte ori şi a spune o dată). A asculta pe celălalt cu deschidere, pentru a trece de la jocul individual la cel în echipă, vine în contradicţie profundă cu valorile individualismului ce caracterizează societăţile latine.
- A doua parte este uşor să se transforme într-un masacru, o furtună de critici, ce trebuie însă să valorifice eforturile susţinute din prima parte, să recupereze şi să transforme, iar în final să găsească o cale de a prezenta noile idei, astfel încât ele sa fie acceptate de un public adeseori rezistent (reticent).
- Aparenta uşurinţă a tehnicii este greşită; sunt necesare personae care, pe lângă flexibilitate şi fluiditatea naturală, trebuie să aibă experienţa unor practici colective a logicilor inventării.
Cu toate aceste dificultăţi întâmpinate, brainstormingul s-a dezvoltat foarte mult în practica mondială, fiind indicat în probleme ce solicită găsirea unor idei noi, cum ar fi: conducerea întreprinderilor, restructurarea producţiei, activităţile comerciale etc.
Au fost realizate şi o serie de tehnici derivate ale brainstormingului, cum ar fi:
- tehnica Little a lui Gordon, în care nimeni nu cunoaşte natura exactă a problemei în discuţie; grupul se întâlneşte de mai multe ori şi şedinţa durează mai mult;
- tehnica „ochiului proaspăt”, caz în care participanţii au puţină experienţă, pentru a fi eliminată rutina;
- tehnica „cercetării organizate”, în care problema este divizată şi analizată fiecare parte pe rând.
Sinectica, spre deosebire de metoda precedentă, este o metodă calitativă, fiind elaborată o singură soluţie ce va fi ajustată ulterior, bazându-se pe două principii esenţiale: transformarea straniului (necunoscutului) în familiar (cunoscut); transformarea familiarului în straniu, permiţând o distanţare de problemă şi abordarea ei dintr-o perspectivă neuzuală. Metoda a fost elaborată de W.J. Gordon în 1944.
Tehnica Phillips 66
– dezvoltată de Phillips Donald – se bazează pe divizarea unui grup de aproximativ 30 de persoane în grupuri de câte 6 pe principiul eterogenităţii (pot fi între 4-6 persoane). După elaborarea de idei, timp de şase minute, în cadrul fiecărui grup, acestea vor fi expuse de un reprezentant din partea fiecărui grup într-o reuniune generală ce va dura două ore. Această tehnică se utilizează atunci când sunt necesare mai multe puncte de vedere asupra situaţiei, când sunt necesare ierarhizări, enumerări şi nu sunt stabilite criterii precise.
Este similară brainstorming-ului şi tehnicii 6/3/5, însă se individualizează prin limitareadiscuţiei celor 6 participanţi la 6 minute. Acest fapt are ca scop intensificarea producţieicreative, ca şi în cazul tehnicii 6/3/5.
Etapele metodei Philips 6/6:
- Constituirea grupurilor de câte 6 (4 membri + 1 secretar + 1 conducător degrup). Secretarul fiecărul grup are în plus, sarcina de a consemna ideile colegilor.Conducătorul este cel care dirijează dezbaterea în cadrul grupului şi prezintă concluziile.
- Înmânarea temei/problemei ce urmează a fi dezbătută în particular, de cătrefiecare grup şi motivarea importanţei acesteia.
- Desfăşurarea discuţiilor pe baza temei, în cadrul grupului, timp de 6 minute.Acestea pot fi libere, în sensul că fiecare membru propune un răspuns şi la sfârşitse reţin ideile cele mai importante sau pot fi discuţii progresive în care fiecare participantexpune în cadrul grupului său o variantă care e analizată şi apoi se trece la celelalte idei.
- Colectarea soluţiilor elaborate. Conducătorii fiecărui grup expun ideile la care au ajuns sau ele sunt predate înscris coordonatorului colectivului (profesorului).
- Discuţia colectivă este urmată de decizia co-lectivă în ceea ce priveştesoluţia finală, pe baza ierarhizării variantelor pe tablă.
- Încheirea discuţiei se face în urma prezentării din partea profesorului a concluziilor privind participarea la desfăşurarea activităţii şi a eficienţei demersurilor întreprinse.
Avantajele metodei Philips 6/6 sunt similare braistorming-ului şi tehnicii 6/3/5, înceea cepriveşte facilitarea comunicării, obţinerea într-un timp scurt a numeroase idei, prinintensificarea demersului creativ şi prin stimularea imaginaţiei tuturor participanţilor.Ea pemite întărirea coeziunii grupului şi angajează elevii/studenţii în (auto)evaluare.Cooperarea din interiorul echipei se îmbină cu competiţia dintre grupuri.
Dezavantajele apar atunci când numărul elevilor nu este multiplu de 6 şi mai pot ficreate de limita de timp impusă, de 6 minute.
Obiectivele principale ale metodei sunt:
- abordarea mai multor aspecte ale unei probleme, intre-un timp limitat;
- facilitarea comunicarii si exprimarii in grupe mari;
- posibilitatea colectarii deciziilor, care reprezinta diverse tendinteconturate, intr-un ansamblu, intr-un interval foarte scurt.
Reuniunea Panel
se organizează ca un dialog permanent între două grupuri de persoane (juriul şi auditoriul). Juriul format din 5-7 experţi propune soluţii şi le argumentează, iar auditoriul pune întrebări, cenzurând şi evaluând propunerile juriului (de exemplu, consiliile de administraţie şi personalul întreprinderii).
Tehnica Delphi constă, în esenţă, în interogarea unui număr mare de experţi şi specialişti (oameni de ştiinţă, politicieni, ziarişti) referitor la evenimentele (de natură tehnică, economică, socială, culturală) ce s-ar putea produce într-o anumită perioadă de timp. Informaţiile furnizate de anchetă sunt testate şi în final se obţine o imagine asupra viitorului (se utilizează Managementul resurselor umane pentru formularea de previziuni).
Tehnica Delphi
- este orientata pe consultarea unui grup de experti in domeniu si pe culegerea datelor pe baza de chestionar prin exprimarea opiniilor expertilor asupra problemei analizate;
- este o tehnica de chestionar ciclica in care opiniile exprimate sunt adoptate prin vot si returnate participantilor pentru reflectare si emiterea de noi idei;
- iteratiile se repeta pana cand analistul constata ca nu mai sunt generate idei noi;
- aceasta tehnica se poate aplica daca problema este bine definita si exista tehnica de calcul adecvata pentru prelucrarea automata a raspunsurilor.
Etape:
a) pregatirea si lansarea investigatiei
-se defineste problema
-se proiecteaza chestionarul
-se selecteaza expertii
-se distribuie chestionarul
b) investigarea propriu-zisa
-completarea si colectarea chestionarelor
-prelucrarea si analiza raspunsurilor
Daca nu se obtine un acord de cel putin 50% al parerilor exprimate se distribuie alte chestionare care contin:
-sinteza raspunsurilor anterioare
-mediile si abaterile standard pentru setul de raspundenti
-unele intrebari suplimentare necesare pentru lamurirea unor aspecte importante neclare.
Raspundentii sunt rugati sa-si reconsidere raspunsurile in functie de aspecte ale problemei sau factori care initial i-au neglijat precum si de statistica raspunsurilor.
Procesul este neiterat pana cand raspunsurile de la o iteratie la alta se inscriu intr-o toleranta prestabilita sau se ajunge la un consens.
c) valorificarea datelor investigate – analiza, sinteza si interpretarea datelor in vederea adoptarii deciziilor optime.
Avantaje:
-obtinerea unei expertize distribuite pe zone largi si a consensului la un cost redus;
-operativitate prin utilizarea tehnicilor de calcul pentru prelucrarea datelor de pe chestionare.
Dezavantaje:
-cele inerente tehnicilor de chestionar;
-dificultati privind interpretarea consensului general.
Brainwriting
este o metodă ce presupune un grup de 6-12 persoane, aşezate la o masă rotundă. Fiecare va exprima în scris trei idei înaproximativ 5-15 minute şi va lăsa hârtia să circule la persoana de lângă el. Întotdeauna hârtiile vor circula în acelaşi sens şi se vor trece pe ele cele mai bune ultime trei idei citite sau gândite. Când toţi membrii au completat fiecare foaie de hârtie, se citesc ultimele idei considerate a fi cele mai bune şi se discută în cadrul grupului. A fost dezvoltat de către profesorul Brend Rohrbach in 1968.
Ca și brainstormingul, el urmăreşte cantitatea ideilor generate, dar ajută în mod evident și la îmbunătăţirea calităţi ideilor, prin simplu procedeu de a pune participanții în postura de a scrie, într-o primă fază, ideile în mod individual, fără a vorbi, pe o hârtie și apoi de a le împărtășii. Cercetările academice, au arătat că, în acest fel se generează cu 40% mai multe idei decât la un brainstoming obişnuit.
Procedeul de brainwriting : Procedeul clasic implică formula 6-3-5, care se explică astfel: 6 oameni, 3 idei pe persoană, 5 minute. Se realizează un tabel cu trei coloane (1 idee-2 idee-3 idee) și cu șase rânduri care corespund celor 6 persoane din grup. Se face o copie după acest tabel pentru fiecare participant în parte. Fiecare participant scrie, timp de 5 minute, 3 idei în prima coloană. Cînd timpul a expirat, participanții dau hârtiile în sensul acelor de ceasornic, participantului din dreapta sa. Se repetă procesul pentru a doua coloană. Repetați procesul timp de 30 de minute când veți avea fix 108 idei de la fiecare grup.
Variatiuni de la procedeul clasic sunt :
- generarea de idei individual pe cartonașe, punerea lor în mijlocul mesei pentru inspirație, citirea cartonașelor (individual) și generarea de noi idei
- participanții generează idei individual pe care le poziționează într-o grămăjoară lângă colegul din dreapta. Acesta, trage un cartonaș și se inspiră pentru a genera noi idei
- sub formă de competitie, fiecare idee valorează 10 puncte, participanții generează idei neobișnuite. Ideile sunt postate pe perete și fiecare participant poate vota două idei, altele decât ale lui
- liderul grupului generează 6-10 idei, care devin reper pentru generarea de idei individuale ale participanților. Când participanții au nevoie de inspirație, extrag un cartonaș din cele ale vecinului.
Beneficiile brainwritingului
- anulează nivele de ierarhie din cadrul grupului
- participantii se simt mai confortabili să vorbească în fața grupului
- reduce dominatia unora si redă fiecărui individ posibilitatea de a participa
- generează cu 40% mai multe idei decât brainstormingul clasic
- totul este anonim, pentru că ideile sunt scrise pe cartonase, fără a se trece numele persoanei
- schimbul de cartonase, oferă individzilor posibilitatea de a se inspira si genera mai multe idei .
