Diferitele modalităţi de abordare a responsabilităţii sociale corporative pe plan global se datorează, în principal, modului în care companiile multinaţionale au promovat sau s-au implicat în iniţiative responsabile social în diversele părţi ale lumii.
■ Statele Unite ale Americii versus Uniunea Europeană:
Responsabilitatea socială corporativă, la modul teoretic, dar, mai ales, practic, cunoaşte o mai mare dezvoltare în cadrul UE, comparativ cu situaţia din SUA. Acest lucru se datorează, în mare măsură, politicii sociale mai protecţioniste de pe continentul european, comparativ cu situaţia de peste ocean, unde abordarea dominantă este mai liberală. De asemenea, abordarea RSC variază pe cele două continente: predominant deontologică în Europa, preponderent pragmatică în America.
În ceea ce priveşte raportarea implicării sociale corporative, aceasta nu este reglementată pe nici unul din cele două continente. Un studiu care tratează chiar problema raportării sociale pe cele două continente (Tschopp, 2005, p. 58) ajunge la concluzia că, pentru stabilirea unor standarde cu nivel internaţional de acceptabilitate, un punct bun de plecare este reprezentat de standardele GRI şi AA 1000s, datorită faptului că adresează, într-o manieră integrată, aspecte economice, sociale şi ecologice, relaţie care lipseşte sau se regăseşte prea puţin în cazul celorlalte iniţiative de standardizare. Totuşi, această problemă poate fi considerată parţial soluţionată, prin apariţia, din 2007, a standardului ISO 26000, ce vizează tocmai crearea unui cadru internaţional pentru RSC.
Studiul citat mai sus se încheie cu concluzia că, deocamdată, o comparaţie eficientă între SUA şi UE nu este posibilă, datorită unei lipse acute de instrumente care să favorizeze o cercetare ştiinţifică a subiectului în adevăratul sens al cuvântului.
■ Responsabilitatea socială corporativă în Uniunea Europeană:
După summit-ul de la Lisabona, responsabilitatea socială corporativă în Europa a devenit o prioritate.
Astfel, în iulie 2001, Comisia Europeană a publicat raportul intitulat Green Paper, pentru promovarea unui cadru adecvat RSC în Europa. Un an mai târziu (în iulie 2002), apărea comunicatul Responsabilitatea socială corporativă: O contribuţie a organizaţiilor de afaceri la dezvoltarea durabilă (CSR: A Business Contribution to Sustainable Development), prin care Comisia Europeană propunea o strategie articulată de acţiune pe direcţia responsabilităţii sociale, pentru ca în octombrie 2002 aceeaşi Comisie să desemneze un Forum pe probleme de RSC în Europa (European Multi-Stakeholder Forum on CSR – CSR EMS Forum), însărcinat cu promovarea schimbului de experienţă între companii, stabilirea unor linii comune de conduită şi determinarea unor instrumente pentru evaluarea standardelor.
La sfârşitul lunii iunie 2004, Forumul a prezentat un raport final, rezultatul celor peste 20 de luni de dezbateri şi negocieri, la care au participat atât parteneri din lumea de afaceri, cât şi sindicate, organizaţii non-guvernamentale, societate civilă, parteneri sociali, observatori şi reprezentanţi ai mediului academic. În plus, sindicatele au jucat un rol activ pe problema RSC în Europa, Comitetul Executiv al Confederaţiei Sindicatelor din Europa (European Trade Union Confederation – ETUC) prezentând o serie de priorităţi şi provocări pentru dezvoltarea responsabilităţii sociale corporative.
Pe 14 iunie 2005, Comisia Europeană a ţinut o conferinţă cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor mici şi mijlocii, un subiect mai puţin dezbătut până atunci şi considerat de importanţă secundară, deşi, încă din raportul său final din iunie 2004, Forumul recunoştea importanţa RSC pentru IMM-uri şi accentua diferenţele de abordare faţă de companiile multinaţionale.
Pe data de 22 martie 2006, Comisia Europeană a publicat un nou comunicat intitulat Implementarea unui parteneriat pentru susţinerea creşterii şi a locurilor de muncă: Transformarea Europei într-un pol al excelenţei pentru RSC (Implementing the Partnership for Growth and Jobs: Making Europe a pole of excellence on CSR) şi a lansat Alianţa Europeană pentru RSC (European Alliance for CSR).
■ Responsabilitatea socială corporativă în România:
Conceptul de responsabilitate socială corporativă a apărut în societatea de afaceri românească prin intermediul corporaţiilor multinaţionale, care reprezintă deocamdată şi principalii promotori ai RSC la noi în ţară (a se vedea multinaţionale precum Lafarge sau Coca-Cola, renumite pentru proiectele sociale pe care le-au iniţiat).
Ca aproape orice concept importat, supus unei nevoi de asimilare accelerate, RSC în România s-a impus iniţial mai mult ca o modă, decât ca un rezultat al conştientizării depline a nevoilor tuturor categoriilor de stakeholder-i.
La început, companiile naţionale au apelat la practici responsabile social din dorinţa de a se alinia standardelor de afaceri consolidate la nivel european şi internaţional. Pe măsură ce piaţa românească devine din ce în ce mai competitivă, companiile naţionale au început să conştientizeze şi ele potenţialul unei abordări economico-sociale în procesul de construcţie a imaginii şi consolidare a reputaţiei, ca premisă pentru succesul comercial pe termen mediu şi lung. Astfel, o mare parte din companiile naţionale sau multinaţionale care activează şi pe teritoriul României îşi fac cunoscute practicile responsabile social şi participă la un schimb activ de experienţă prin intermediul unui site specializat (www.responsabilitatesociala.ro), prima iniţiativă de acest gen într-adevăr eficientă pentru mediul românesc de afaceri.
Principala provocare pentru companiile din România, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană, o reprezintă conştientizarea faptului că responsabilitatea socială nu este numai un instrument de maximizare a valorii prin construcţie de imagine, ci un element esenţial al succesului pe termen lung, care este direct legat de performanţele sociale şi de mediu ale comunităţii în ansamblu (Diniţă, 2006).
