Noul mileniu oferă economiei mondiale două trăsături definitorii: globalizarea şi organizaţia modernă, premise pentru crearea de valoare în noua eră bazată pe cunoştinţe.
Rapiditatea schimbărilor ce apar în toate domeniile de activitate este una din trăsăturile cele mai importante ale acestui mileniu. Pentru a reuşi să obţii performanţă în aceste condiţii trebuie să fi capabil să te adaptezi în permanenţă. Creşte funcţionalitatea şi eficienţa managementului dar şi pe cele care au un efect restrictiv.
Schimbările substanţiale înregistrate în planul teoriei şi practicii managementului firmei se reflectă sintetic în tendinţa tot mai pronunţată de trecere de la o conducere amatoristă, bazată predominant pe talent, intuiţie şi experienţă, la un management de tip profesionist, bazat pe o competenţă ridicată. Astfel, în condiţiile în care complexitatea vieţii economico-sociale contemporane este din ce în ce mai mare, iar realizările din domeniul ştiinţei şi tehnologiei tind să impulsioneze trecerea de la o societate de producţie preponderent cantitativă, la o societate de creaţie în care prioritatea revine performanţelor calitative, cerinţele faţă de actul managerial de la toate nivelurile ierarhice, sporesc, în mod inevitabil.
Managerii vor trebui sa stie să-şi convingă şi să-şi influenţeze angajaţii, care vor fi mult mai independenţi decât sunt în prezent. De asemenea, va fi nevoie de o regândire a modului în care se iau deciziile strategice – in sus – sau dimpotriva, la niveluri mai puţin ridicate ale piramidei ierarhice. Mai degraba, să faci din management o adevarată forţă care să faciliteze activitaţile transversale decât să reduci singura funcţie de decizie – aceasta va fi una din provocările viitorului.
Organizaţiile nu se schimbă de dragul schimbării ci pentru că fac parte
dintr-un proces de dezvoltare mai amplu şi trebuie să reacţioneze la noile schimbări din mediu, la restricţiile, cerinţele şi ocaziile care apar în acest domeniu.
Organizaţiile au însă dificultăţi de adaptare şi reacţie la schimbările sociale, doar firmele care vor reuşi să facă faţă viitorului, organizaţiile moderne, adevăratele creatoare de valoare vor fi firmele viitorului, care vor deriva din cele clasice prin capacităţile acestora de a provoca viitorul şi de a-i face faţă.
Pe prim plan vor trece eforturile de formare a unor cadre mentale pentru management, nu din perspectiva unei „formule ideale”, de pregătire a „managerului ideal”, capabil să cuprindă şi să acopere toate situaţiile, în măsură să stăpânească toate „lucrurile” şi toţi „oamenii”. Pentru „simplul” motiv că lumea socială în care trăim este, de fapt, o realitate economico-socială, culturală şi spirituală „plurală” şi diversă, în care nu poate fi introdus un „singur model”, al „celei mai bune practici” în afaceri şi în organizaţiile sociale, care să facă posibilă obţinerea unui mediu şi a unui climat deplin armonios şi neschimbător al tuturor tipurilor de activităţi economico-sociale şi umane.
Conducatorul secolului XXI, in viziunea mea reprezinta o personalitate
complexa, bine informată, capabilă să ia deciziile cele mai bune in condiţii de
constrangere din partea mediului ambiant, cu un spirit de echipa dezvoltat şi nu în
ultimul rand foarte pragmatic.
.Avem nevoie de lideri la toate nivelele, dar pâna acum am ales charisma in locul caracterului,imaginea in locul integrităţii, stilul în locul substanţei.
În această privinţă există şi o mare problemă aceea de a nu pierde contactul cu „lumea reală” şi cu caracterul istoric şi concret al vieţii şi practicii sociale, care nu pot fi subordonate total unei raţionalităţi universale de orice natură ar fi aceasta.
