Analizand criteriile care influenţează viaţa economică şi în general vieţii sociale, pe baza multitudinii de sisteme şi modalităţi, se pune întrebarea că în ce măsură este influenţată viaţa socială de partea materiala, de factorii naturali, de cei tehnici si în ce măsură se poate implica libertatea omului în alcătuirea şi modificarea relaţiilor sociale. Nu putem abuza de valorificarea şi cerinţele perspectivei in crearea perfecţionării multilaterale.
Dispar foarte repede graniţele între cunoştinţele profesionale, filozofia morala şi comportament, iar pe plan relational se realizează o influenţă reciprocă. Nu odată metodele create în cadrul ştiinţelor profesionale s-au arătat importante şi utile şi în cadrul eticii şi nu o data cultivatorii ştiinţelor profesionale, ca şi moraliştii, ca şi eticii, au obţinut roluri distincte şi în alte domenii.
De exemplu, marele scriitor şi estetician Benedetto Croce (1866 – 1952) arată că activitatea cotidiană şi activitatea raţională nu sunt altceva decât voinţa generală a bunăstării, mai precis profit şi etică, arată că suprafaţa valorică a vieţii morale, etice, cuprinde patru arii: artele, filozofia, economia şi religia. Când valorile iluminismului au străbătut Europa, acesta a îmbrăcat forme adecvate fiecarui state, fiecarei ţări.
În Anglia s-a reflectat în cercurile conducătoare prin politică, iar pe lângă ideile politice, s-a manifestat în religie, prin revalorificarea eticii.
Profesorul Adam Smith (1723 – 1790) şi-a bazat concepţia activităţii în economie mai ales pe sentimente de simpatie. ”Acţionează în aşa fel, ca observatorul nepărtinitor să simpatizeze cu tine” spune în lucrarea sa intitulată Theory of Moral Sentiments (1795). Prin concepţia lui despre economia bazată pe interese individuale a fost părintele şcolii economice liberale.
Statul, dreptul, politica, economia, artele sunt în strânsă legătură cu etica, cu morala. La început ştiinţele economice au constituit o parte a ştiinţelor etice, dar şi o ramură a filozofiei: filozofia moralei, o parte a filozofiei legale, axiologia legală, precum şi filozofia politică – iar azi o denumim etica uzuală.
În etica modernă, în etica comercială şi cea uzuală un loc important îl ocupă problemele curente, conflictele dintre viaţa comercială şi viaţa socială, dilemele eticii.
În cadrul studiilor superioare, s-a introdus, în mod obligatoriu predarea eticii comerciale, care cuprinde următoarele ramuri:
– istoria eticii,
– etica comercială,
– etica caracteristică întreprinderilor şi instituţiilor,
– normele comportamentului individual.
