Problemele de ordin ecologic, care nu prezentau aproape nici un interes în perioada „titanică” a industrializării, au devenit în prezent un subiect major pe agenda internaţională;
în circumstanţele actuale, protecţia mediului nu este numai o problemă de ordin tehnic, ci şi o sarcină morală majoră. Cauzele distrugerilor ecologice sunt aceleaşi ca şi în cazul protecţiei insuficiente a salariaţilor la locul de muncă: legislaţia foarte permisivă, gradul scăzut de competenţă tehnologică şi de conştientizare a pericolelor la care se expune populaţia locală, costurile ridicate ale tehnologiilor nepoluante etc.
Unul dintre cei mai activi actori pe plan internaţional care militează pentru protecţia mediului înconjurător este Uniunea Europeană, ajunsă în prezent la cel de-al şaselea program destinat protejării mediului înconjurător din ţările membre şi statele candidate la aderare, intitulat sugestiv: „Mediul înconjurător 2010: viitorul se află în mâinile noastre”, care vizează perioada cuprinsă între 2001 şi 201082.
Problema protejării mediului înconjurător are un caracter transfrontalier, deoarece poluarea sau daunele aduse mediului înconjurător într-o anumită ţară pot afecta negativ calitatea vieţii din altă parte a lumii. De aceea, pentru etica în afacerile economice internaţionale, protejarea mediului înconjurător a devenit o problemă extrem de sensibilă, cu atât mai mult cu cât, în ultimele decenii, s-au înregistrat câteva cazuri grave de poluare a mediului, cu efecte dezastruoase asupra vieţii oamenilor. Eşuarea petrolierului Valdez, al companiei Exxon, sau explozia de la Cernobîl sunt doar câteva dintre evenimentele foarte grave de poluare a mediului.
Unul dintre cele mai celebre cazuri cu implicaţii ecologice şi morale a fost cel din Bhopal, India. La 3 decembrie 1984, circa 2000 de persoane au murit şi 200.000 au fost afectate când, dintr-un accident, 45 de tone de gaz toxic, utilizat la fabricarea unui pesticid, s-au răspândit în atmosferă, la o uzină a firmei americane Union Carbide Company din Bhopal, India. După accident, reprezentanţii firmei Union Carbide au negat ferm orice responsabilitate legată de producerea tragediei, prezentând argumente: deşi uzina din Bhopal era deţinută în proporţie de 50,9% de firma americană, aceasta nu era în măsură să exercite un control eficient asupra uzinei, iar, la insistenţele guvernului ţării gazdă, tot personalul managerial şi tehnic era compus din indieni; sistemele automate de asigurare a securităţii au fost înlocuite de uzină cu sisteme manuale, sau au fost scoase din funcţiune. Totuşi, preşedintele firmei americane a admis faptul că Union Carbide rămâne răspunzătoare din punct de vedere moral şi a propus ca firma să plătească victimelor o compensaţie financiară.
Un alt caz celebru de poluare a mediului este cel al petrolierului Valdez: Pe data de 25 martie 1989, superpetrolierul american Exxon Valdez s-a lovit de o stâncă şi a deversat 300.000 de barili de petrol în Golful Alaska. Pe data de 1 aprilie, Exxon l-a concediat pe căpitanul petrolierului pentru conducere în stare de ebrietate. Managementul companiei Exxon şi-a asumat răspunderea, în faţa Senatului, pentru daunele produse. Senatul a evaluat curăţirea zonei la o sumă cuprinsă între 100 şi 200 milioane dolari. În urma acestui dezastru ecologic, grupurile de ecologişti s-au reunit cu investitorii instituţionali pentru a determina diverse modalităţi de prevenire a asemenea accidente83.
Reacţia şi presiunea opiniei publice internaţionale au fost suficient de puternice pentru a forţa corporaţiile transnaţionale să accepte că au obligaţia de a lua măsuri radicale de protecţie ecologică şi în ţările unde legislaţia locală nu impune standarde foarte ridicate -atât prin suportarea unor costuri mai mari pe care le presupun tehnologiile nepoluante, cât şi prin avertizarea şi pregătirea mult mai serioasă a personalului şi a populaţiei din ţările Lumii a Treia în care operează. În faţa acestui gen de probleme, competitorii (în marea lor majoritate) au convenit tacit să procedeze cu toţii mai responsabil faţă de pericolele ecologice, deoarece opinia publică din ţările lor de origine manifestă o atitudine extrem de ostilă faţă de companiile cu o reputaţie dubioasă în ceea ce priveşte politica de protecţie a mediului84.
|
83 Exemplu preluat din Francis P. McHugh – pag. 50. 84 Idem. |
Alte probleme de ordin etic ce apar în cadrul afacerilor internaţionale vizează aspecte precum: dezvoltarea echitabilă a tuturor ţărilor, distrugerea pădurilor tropicale, poluarea ţărilor în curs de dezvoltare de către ţările puternic industrializate, proliferarea afacerilor „verzi” (ecologice). Principalele probleme au rămas, în majoritatea lor, fără răspuns, iar corporaţiile multinaţionale trebuie să-şi asume un rol important, alături de guvernele ţărilor respective, în ceea ce priveşte soluţionarea acestor aspecte la nivel mondial.
