Elaborarea mesajelor de PR

„Elaborarea mesajelor de PR” îl are drept autor pe Gheorghe-Ilie Fârte, o formă mai elaborată a temei va apărea în volumul „Principiile și managementul relațiilor publice” (Editura Tritonic, 2024).

Introducere

Specialiştii în relaţii publice creează valoare adăugată pentru clienţii lor – persoane publice sau organizaţii – în primul rând prin mesajele pe care le direcţionează către publicul ţintă. Indiferent de postura în care se află – angajat al departamentului intern de relaţii publice, membru al unei agenţii de PR ori freelancer – şi independent de ponderea propriei contribuţii la elaborarea şi diseminarea mesajelor, practicianul de relaţii publice este perceput mai curând ca parte a unei surse de comunicare decât ca singur autor al mesajelor transmise. Pentru publicul ţintă, persoanele care transmit mesaje pentru a interpreta „partitura organizaţiei“ constituie, împreună, singura sursă de comunicare a organizaţiei respective. Acestei entităţi sui generis îi revine responsabilitatea de a folosi eficient toate resursele semiotice disponibile în vederea atingerii anumitor obiective organizaţionale.

Centrată pe problema construirii unei platforme de mesaje eficace, această lecţie oferă utilizatorilor ei posibilitatea de a-şi forma următoarele competenţe: (a) cunoaşterea factorilor care conferă unei surse de comunicare forţă persuasivă, raţionalitate şi impact afectiv; (b) cunoaşterea principalelor condiţii care asigură consistenţa unei platforme de mesaje; (c) cunoaşterea trăsăturilor definitorii ale mesajelor de identitate organizaţională, respectiv ale mesajelor organizaţionale contingente; (d) formarea aptitudinii de a analiza critic mesajele furnizate de o sursă de comunicare prin prisma factorilor care constituie triada etos-logos-patos; (e) formarea priceperii de a formula diverse tipuri de mesaje organizaţionale prin respectarea unor condiţii de eficacitate şi moralitate.

1. Etos-logos-patos

Mesajele de relaţii publice sunt eficiente numai dacă publicul ţintă percepe sursa comunicării ca fiind ancorată trainic pe triada etos-logos-patos. Mai exact, publicul se lasă influenţat în sensul dorit de organizaţie numai dacă se vede implicat într-o relaţie de comunicare cu o sursă convingătoare, raţională şi apropiată de el din punct de vedere afectiv. (Smith 2005)

Sursa mesajelor de PR este considerată convingătoare numai dacă întruneşte trei factori esenţiali: (a) credibilitatea, (b) charisma şi (c) controlul. (ibidem)

Credibilitatea este sinteza a patru calităţi remarcabile : expertiza, statutul, competenţa şi onestitatea. Un comunicaror probează expertiză dacă ştie foarte bine despre ce vorbeşte sau scrie, statut, dacă are o poziţie socială ce îi impune deferenţă publicului ţintă, competenţă, dacă are capacitatea de a-şi executa cu brio performanţa chiar în condiţii adverse, respectiv, onestitate, dacă este hotărât să-şi supună mesajele standardelor de claritate, obiectivitate, veracitate şi completitudine.

Charisma (sau şarmul personal) este, la rândul ei, o caracteristică alcătuită din patru factori : familiaritatea, similaritatea, farmecul şi atractivitatea. Familiaritatea se corelează cu măsura în care publicul cunoaşte sau crede că ar cunoaşte sursa mesajului, similaritatea, cu gradul în care publicul se identifică cu sursa mesajului, farmecul, cu capacitatea comunicatorului de a inspira admiraţie şi simpatie, iar atractivitatea, cu puterea de a atrage şi reţine – prin prezenţă fizică şi maniere – atenţia publicului ţintă.

În sfârşit, controlul reuneşte puterea (sau aptitudinea de a domina prin acordarea de recompense şi aplicarea unor sancţiuni), autoritatea (adică îndreptăţirea sau legitimitatea de a solicita respectarea unor norme sociale) şi „inspectoratul“ (altfel spus, capacitatea de verificare autorizată a unor activităţi şi de a constata procedural, după caz, inocenţa, vinovăţia sau meritul). (ibidem)

Raţionalitatea mesajelor transmise către publicul ţintă decurge din corelarea obiectivelor urmărite cu tipurile de propoziţie care par a facilita în cel mai înalt grad atingerea lor şi cu invocarea unor temeiuri suficiente în sprijinul respectivelor propoziţii.

În linii generale, specialiştii în PR se folosesc de mesajele pentru a informa, educa, instrui, motiva, conecta, integra, promova şi distra, precum şi pentru a facilita luarea deciziilor. (Madhukar 2009) Enunţurile folosite pentru a realiza aceste obiective pot fi propoziţii factuale (dacă se urmăreşte, cu precădere, atragerea atenţiei asupra unor stări de lucruri, proprietăţi, fapte etc. ori sporirea gradului de înţelegere), conjecturi (dacă se doreşte formarea unor atitudini suportive ori obţinerea acceptării), propoziţii axiologice sau judecăţi de valoare (dacă intenţionăm creşterea interesului şi consolidarea unor atitudini pozitive) ori propoziţii normative (dacă avem în vedere formarea unei opinii, respectiv motivarea unui comportament dezirabil). (Smith 2005)

Dintre mijloacele de întemeiere a enunţurilor, pot fi reţinute (a) comparaţia (adică evidenţierea trăsăturilor, aspectelor sau valorilor corelative pe care le prezintă două sau mai multe lucruri), (b) analogia (i.e. comparaţia între două lucruri esenţialmente diferite, dar care se aseamănă sub un aspect foarte important), (c) exemplul (adică indicarea unei instanţe care ilustrează fenomenul discutat), (d) corelaţia statistică (care include culegerea, sintetizarea şi interpretarea datelor singulare), (e) testimonialul (sau comentariul făcut de o persoană care a folosit produsele organizaţiei) şi (f) garanţia (adică recomandarea sau girul pe care îl acordă produselor organizaţiei anumite persoane celebre care se bucură de încrederea publicului ţintă). (ibidem)

Triada etos-logos-patos este întregită de apelul emoţional, care presupune inculcarea unor emoţii pozitive (precum iubirea, apelul la virtuţi – dreptate, altruism, loialitate, curaj, pietate, discreţie, respect, toleranţă etc. –, umorul şi sex-appeal-ul), respectiv inducerea unor afecte negative, precum teama, ruşinea ori vinovăţia. Element indispensabil al oricărui demers persuasiv, apelul emoţional trebuie supus unor standarde profesionale şi norme etice, mai ales dacă el este efectuat pe linia afectelor negative. (ibidem)

2. Condiţii de consistenţă a platformei de mesaje în PR

Sursa mesajelor de PR elaborate şi diseminate în beneficiul unei organizaţii poate fi considerată de către publicul ţintă convingătoare, raţională şi apropiată afectiv doar dacă persoanele care o formează:

• cunosc structura organizaţiei (personal, echipamente, timp, buget, procese şi relaţii intra-organizaţionale etc.), performanţa organizaţiei (tipul produselor oferite – tradiţionale vs. la modă, comune vs. speciale, modeste vs. pretenţioase, ieftine vs. scumpe, anoste vs. interesante, abundente vs. rare, indispensabile vs. de lux, sigure vs. riscante etc. –, viabilitatea cauzelor sau ideilor susţinute sau profesate etc.), nişa ocupată de organizaţie (i.e. funcţia sau rolul care diferenţiază şi evidenţiază organizaţia) şi impedimentele interne ale organizaţiei (complex de inferioritate, narcisism, atitudine de izolare, prezenteism, favoritisme etc.);
• cunosc principalii parametri economici, politici, juridici, demografici, de mediu, sociali şi culturali care definesc mediul extern în care operează organizaţia (nivelul şi tendinţa produsului intern brut, rata creşterii economice, rata inflaţiei, ponderea forţei de muncă din totalul populaţiei, rata şomajului, nivelul productivităţii muncii, nivelul şi tendinţa salariului minim pe economie, raportul dintre diversele ramuri ale economiei naţionale, accesibilitatea creditului, nivelul dobânzilor practicate pe piaţa financiară, nivelul şi tendinţa indicilor bursieri, ponderea cheltuielilor bugetare din produsul intern brut, nivelul deficitului bugetar, tendinţa consumului populaţiei, raportul dintre moneda naţională şi principalele valute, factorii de influenţă a exporturilor şi importurilor, schimbarea structurală a cererii de bunuri sau servicii, fluctuaţia preţurilor, nivelul veniturilor pe diverse categorii de populaţie, politicile monetare, politicile fiscale, organizaţiile economice internaţionale etc.; reglementările de la nivelul administraţiei publice centrale şi locale, stabilitatea polticilor fiscale, rata participării la vot, comitetele de acţiune politică, numărul, localizarea şi amploarea protestelor publice, legile de protecţie a mediului, legislaţia antitrust, nivelul subvenţiilor guvernamentale, reglementările privind comerţul exterior, nivelul cheltuielilor în industria de apărare, activităţile de lobbying, mărimea şi structura cheltuielilor bugetare, numărul, localizarea şi gravitatea activităţilor teroriste sau de crimă organizată etc.; structura populaţiei (în funcţie de vârstă, rasă, sex, nivel de educaţie, nivel al veniturilor), rata fertilităţii, practicile contraceptive, numărul naşterilor, căsătoriilor, divorţurilor şi deceselor, numărul imigranţilor şi emigranţilor, programele de securitate socială, speranţa de viaţă, nivelul venitului pe cap de locuitor, locaţiile fabricilor, magazinelor şi furnizorilor de servicii, atitudinea generală faţă de lumea afacerilor, stilurile de viaţă, calitatea infrastructurii rutiere şi feroviare, încrederea în instituţiile publice şi justiţie, atitudinile faţă de autoritate, carieră, muncă, obiceiuri de consum, nivelul mediu de educaţie, evoluţia rolurilor de gen, atitudinile faţă de pensionare, petrecerea timpului liber, calitatea produselor şi managementul relaţiilor cu clienţii, numărul lăcaşurilor de cult, frecventarea serviciilor religioase, programele de conservare a resurselor energetice, de control a poluării, calitatea aerului şi a apei, practicile de depozitare a gunoiului şi de reciclare a deşeurilor etc.);
• cunosc principalii suporteri, competitori şi adversari ai organizaţiei ;
• cunosc percepţia pe care o are publicul ţintă cu privire la organizaţie şi la produsele acesteia;
• cunosc problemele de care se preocupă publicul ţintă;
• înţeleg natura relaţiilor organizaţie-public;
• cunosc interesele care leagă publicul de obiectivele organizaţiei;
• cunosc temele la care sunt receptivi indivizii care formează publicul ţintă;
• au cunoştinţă de mesajele cu care „concurează“ mesajele organizaţiei;
• cunosc vectorii de de influenţare a publicului ţintă, atât pe verticală, cât şi pe orizontală;
• estimează corect capacitatea organizaţiei de a susţine în timp transmiterea mesajelor intenţionate. (Smith 2005)

Aşadar, consistenţa platformei de mesaje menite să creeze valoare adăugată organizaţiei deservite presupune un efort continuu de cercetare a situaţiei în care aceasta operează. Sarcina de cercetare formativă este din ce în ce mai dificilă deoarece mediul actual în care activează organizaţiile este caracterizat de schimbări continue şi de mare amplitudine, de non-linearitate şi de co-evoluţie. (Murphy 2000) Deseori, rezultatele cercetării de ieri nu mai sunt relevante pentru provocările de mâine.

3. Mesaje de identitate organizaţională

Unele mesaje elaborate şi diseminate în beneficiul unei organizaţii se remarcă prin stabilitate şi constanţă, asigurând, astfel, consolidarea identităţii organizaţionale. Dintre acestea, sunt de evidenţiat (a) enunţul misiunii, (b) enunţul viziunii, (c) enunţul de poziţionare, (d) propunerea unică de vânzare şi (e) tagline-ul. (Smith 2005; Porter Novelli)

Enunţul misiunii (mission statement/ creed statement/ statement of purpose/ statement of philosophy/ statement of business principles) este o declaraţie publică durabilă cu privire la scopul fundamental al organizaţiei. El exprimă temeiul existenţei organizaţiei şi valoarea adăugată pe care organizaţia o creează în raport cu entităţile congenere. Enunţul misiunii este corect formulat numai dacă răspunde la unele dintre următoarele întrebări (Smith 2005):

• Cine sunt clienţii noştri?
• Care sunt principalele bunuri sau servicii pe care le oferim clienţilor noştri?
• În ce arie geografică ne desfăşurăm activităţile?
• Cât de actuale sunt tehnologiile pe care le folosim?
• Cât de interesaţi suntem de viabilitatea (stabilitatea financiară, creşterea, dezvoltarea, profitabilitatea etc.) organizaţiei?
• Care ne sunt convingerile fundamentale, valorile, aspiraţiile şi priorităţile etice?
• Care este competenţa distinctivă sau avantajul concurenţial al organizaţiei noastre?
• Cât de sensibilă este organizaţia noastră la problemele de mediu, sociale şi comunitare?
• Constituie personalul (angajaţii, membrii etc.) organizaţiei un capital substanţial?

Conceput astfel, orice enunţ al misiunii întruneşte următoarele condiţii (ibidem):

• delimitează un domeniu de acţiune suficient de larg pentru organizaţie;
• generează un spectru de strategii alternative realizabile şi oferă criterii de selecţie a strategiilor potrivite;
• nu este excesiv de specific;
• armonizează interesele diverselor grupuri cointeresate;
• trezeşte afecte pozitive;
• motivează receptorii la acţiune;
• lasă impresia că organizaţia are direcţie şi succes, astfel încât merită sprijin, timp şi investiţii din partea publicurilor;
• generează dinamism.

Cu titlu de exemplu, redăm enunţul misiunii asumat de Citigoup, respectiv de The Walt Disney Company:

Our goal for Citigroup is to be the most respected global financial services company. Like any other public company, we’re obligated to deliver profits and growth to our shareholders. Of equal importance is to deliver those profits and generate growth responsibly.

The mission of The Walt Disney Company is to be one of the world’s leading producers and providers of entertainment and information. Using our portfolio of brands to differentiate our content, services and consumer products, we seek to develop the most creative, innovative and profitable entertainment experiences and related products in the worlds.

(http://www.missionstatements.com/fortune_500_mission_statements.html)

Corelat cu enunţul misiunii şi, uneori, confundat cu acesta, enunţul viziunii (vision statement) este adresat publicului intern, se referă la scopul fundamental spre care aspiră organizaţia şi este sinteza credinţelor, valorilor, practicilor etc. care inspiră, motivează şi orientează spre viitor membrii organizaţiei. Printre enunţurile de viziune reuşite se numără cele asumate de Google – „To provide access to the world’s information in one click.“ – şi Walmart: „To help people save money so they can live better.“

(http://examples.yourdictionary.com/examples/best-examples-of-a-vision-statement.html)

Structura de mesaje destinată influenţării stakeholderilor cuprinde următoarele elemente:

Enunțul de poziționare (positioning statement/ umbrella message) este o descriere succintă a beneficiilor speciale pe care organizaţia (sau brandul) le oferă publicului ţintă în raport cu competitorii.

Enunţurile de poziţionare sunt construite pe una dintre următoarele scheme:

(a) To (target audience), (our brand/ issue) is the (descriptor) that (key differentiators of the brand/ issue relative to the target audience);

(b) For (target audience), (brand name) is the (frame of reference) that delivers (benefit/ point of difference) because only (brand name) is (reason to believe);

(c) For (target customer) who (statement of the need or opportunity), the (product name) is a (product category) that (statement of key benefit, i.e. compelling reason to buy). Unlike (primary competitive alternative), our product (statement of primary differentiation);

(d) For (target customer) that (needs/ cares about), (company/ product) is a (category/ solution) that (benefit).

(e) For (target end user), who wants/needs (compelling reason to buy), the (product name] is a (product category), that provides (key benefit). Unlike (main competitor), the (product name) (key differentiation). (Geoffrey A. Moore)

Sintetic, enunţul de poziţionare are următoarea formă:

Pentru [publicul ţintă], [organizaţia sau produsul oferit de organizaţie] este [categoria din care face parte organizaţia sau produsul oferit de organizaţie] care [diferenţiatorul cheie], deoarece [raţiunea de a crede].

Redăm mai jos, un exemplu concludent de enunţ de poziţionare:

„To loving and nurturing mothers [publicul ţintă], Johnson and Johnson Bubble Bath and Wash [brandul de produs]is the brand of bubble baths and washes [categoria] that allows your baby take bubble baths every day [diferenţiatorul] because of its clinically proven formula that is so mild and gentle that it can be used daily [raţiunea de a crede].“

(http://uwmktg301.blogspot.ro/2010/01/positioning-statement.html)

Un enunţ de poziţionare eficace are următoarele trăsături definitorii:

• Este adevărat;
• Este uşor de înţeles, adică este exprimat în felul în care gândesc şi vorbesc oamenii din publicul ţintă;
• Este credibil;
• Este memorabil;
• Atrage atenţia asupra unui diferenţiator important în relaţia cu competitorii;
• Indică sau admite direcţii de dezvoltare;
• Serveşte ca filtru în procesul de luare a deciziilor de către publicul ţintă.

Propunerea unică de vânzare/ PUV (unique selling proposition/ USP) este acel factor (atribut, calitate, avantaj etc.) pe care vânzătorul îl prezintă cumpărătorului drept dovadă că produsul său este diferit şi mai bun în raport cu produsele concurente.

Factorul care constituie PUV este considerat un beneficiu pentru cumpărător din perspectiva vânzătorului. Privit din perspectiva cumpărătorului, acest factor este numit „beneficiu perceput unic“ (unique perceived benefit/ UPB).

Propunerea unică de vânzare (a) motivează cumpărătorii să facă afaceri cu un anumit vânzător, iar nu cu competitorii acestuia, (b) asigură vânzătorului statutul dominant pe o nişă de piaţă şi (c) impulsionează actul de vânzare.

Recomandări privind construirea PUV:

• Gândiţi prezentarea produsului punându-vă în locul cumpărătorilor;
• Identificaţi avantajele sau beneficiile produsului care sunt considerate importante de către cumpărători;
• Descoperiţi motivele sau raţiunile pentru care cumpărătorii ar achiziţiona produsul de la dumneavoastră, iar nu de la vânzătorii concurenţi.

Propunerea unică de vânzare trebuie să contracareze oferta concurenţei.

Tagline-ul este o expresie din structura identităţii de brand care fixează în memoria publicului ţintă esenţa (personalităţii) produsului. Tagline-ul are „asemănări de familie“ cu refrenul, laitmotivul, poanta, morala sau şpilul. Tagline-ul (re)aminteşte continuu publicului ţintă despre ce fel de produs este, în ultimă instanţă, vorba. Tagline-ul nu trebuie confundat cu sloganul, mai ales că, deseori, îmbracă forma acestuia.

Asociate mai ales cu filme celebre – „Be afraid. Be very afraid.“ (The Fly); „A long time ago, in a galaxy far, far away…“ (Star Wars); „In space, no one can hear you scream.“ (Alien); „To boldly go where no man has gone before“ (Star Trek); „The truth is out there.“ (The X-Files); „They had a date with fate in Casablanca!“, „Mysterious City of Sin and Intrigue!“ (Casablanca) –, tagline-uri sunt din ce în ce mai frecvent folosite în sfera comercială: „Don’t dream it. Drive it.“ (Jaguar), „100 % juice for 100% kids.“ (Juicy Juice), „Wassup?!“ (Budweiser), „ The power of all of us“ (eBay).

(vz. http://www.chomchomadvertising.com/360-most-famous-business-taglines)

4. Mesaje organizaţionale contingente

Alături de mesajele care contribuie la construirea şi menţinerea identităţii organizaţionale, publicului ţintă al unei organizaţii îi sunt adresate şi mesaje adaptate unor conjuncturi particulare în vederea atingerii unor obiective variabile. Printre aceste mesaje se numără (a) sloganul, (b) fraza de efect, (c) mesajele cheie şi (d) punctele doveditoare.

Sloganul este o formulă concisă, pregnantă, frapantă şi concludentă care are drept scop ralierea publicului la un produs comercial, la un partid sau la o cauză. (Reboul 1980)

Forma retorică a sloganului este asigurată de ritm („Jos Mafia, sus Patria!“, „Have a Break, Have a KitKat.“), rimă „(„Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara.“, „For every cigarette, there’s a Nicorette.“), jocuri de cuvinte („OmuLIScusit“, „Protejeaza-te! Şi ARDe-i în cabină!“), metaforă („Cheia e la tine!“), hiperbolă („El ştie, el vrea, el poate.“, „Un radio de milioane de români.“), aluzie („Contractul cu România = Contractul cu Monarhia“, „Prietenii ştiu de ce.“), argument condensat („Ori cheia, ori secera şi ciocanul.“) etc.

Sloganul corect este o formulă închisă, care nu admite nici replică, nici adăugire. Ca formulă anonimă, sloganul dă sentimentul evidenţei („The ultimate driving machine.“). Este recomandabil ca sloganul să aibă o formă pozitivă/ afirmativă.

Ca exemple de slogan reuşit menţionăm următoarele: Adidas – „Impossible is nothing“; L’Oreal – „Because you’re worth it“; Nabisco – „Nibble a Nab for a nickle“; Nike – „Just do it“; Nokia – „Connecting people“; Pepsi – „Dare for more“; McDonald’s – „I’m lovin’it“; Cora – „Hipermarketul preţurilor Hiper Mici“.

(vz. http://sloganeambalate.blogspot.ro)

Fraza de efect (→ sound bite) este o expresie foarte succintă care redă esenţa a ceea ce încearcă să spună emitentul şi care intervine recurent în toate mesajele plasate de acesta în media. O caracteristică esenţială a expresiei sound bite este plasticitatea, i.e. capacitatea acesteia de a fi redată în coduri diferite şi transmisă prin intermediul mai multor canale şi mijloace de comunicare. (Porter Novelli)

Printre cele mai cunoscute sintagme de efect se numără următarele: „solidaritate“ (Lech Wałęsa, Solidarność), „Read my lips: no new taxes“ (George H. Bush), „change“ (Barack Obama), „mogulii“ (Traian Băsăscu), „tiranul“ (adversarii lui Traian Băsescu), „puterea alintaromei“ (Jacobs Kronung), „incredible“, „unbelievable“, „amazing“, „awesome“ (Apple).

Frazele de efect nu trebuie confundate cu cuvintele la modă (→ buzzwords), altfel spus, cu acele expresii în vogă dintr-un jargon de specialitate care sunt menite să impresioneze nespecialiştii (sau oamenii obişnuiţi), dar care au o semnificaţie precară. Exemple de cuvinte la modă: „outside the box“, „proactive“, „win-win“, „best practices“, „co-opetition“, „holisitic“, „ROI“, „cloud“, „digital divide“, „e-learning“, „information society“ etc. (ibidem)

Mesajele cheie sunt mesaje referitoare la organizaţie sau la produsele acesteia care sunt corelate cu preocupările, interesele sau aşteptările publicului ţintă.

Mesajele cheie sunt eficace numai dacă (ibidem):

• sunt centrate pe ceea ce vrem să cunoască, să simtă sau să creadă publicul ţintă;
• realizează un echilibru optim între emoţii şi fapte;
• sunt realiste şi convingătoare;
• includ numele organizaţiei sau numele produsului;
• evită jargonul ramurii de activitate şi idiosincrasiile organizaţiei;
• conţin elemente de limbaj relevante şi motivante pentru publicul ţintă;
• sunt simple şi specifice;
• au o pronunţată dimensiune conativă, adică îndeamnă la manifestarea unei reacţii dezirabile;
• sunt reproductibile în formate diferite şi transmisibile printr-o gamă largă de mijloace de comunicare.

Pentru a putea construi mesaje eficace, este nevoie să înţelegem particularităţile publicului ţintă şi natura relaţiei pe care o avem cu acesta. Mesajele trebuie să fie necontradictorii şi mutual suportive.

În sfârşit, punctele doveditoare (proof points) sunt elemente aduse în sprijinul afirmaţiilor făcute. Sfera punctelor doveditoare conţine elemente extrem de variate: fapte singulare, fapte recurente, date statistice, date de sinteză, testimoniale, girul sau garanţia unei terţe părţi, mituri, anecdote, parabole, practici tradiţionale etc. Punctele doveditoare trebuie să fie conforme cu realitatea. În plus, ele trebuie considerate de către publicul ţintă drept temei suficient al afirmaţiilor făcute prin mesajele cheie. (Porter Novelli)

Un exemplu de corelare a unui mesaj cheie cu un punct doveditor este următorul:

Mesaj cheie: Firma Christian Philippe se bucură de un foarte mare success în domeniul exclusiv al rochiilor de mireasă.

Punct doveditor: În urma participării la Salonul Mirii Anului, organizat la Braşov, Christian Philippe a primit Certificatul de Excelenţă pentru originalitatea modelelor expuse şi prezenţa de excepţie în cadrul evenimentului.

(vz. http://www.christian-philippe.ro/noutati.php)

Concluzii

Performanţa specialiştilor în relaţii publice este dovedită, în ultimă instanţă, de mesajele de identitate organizaţională (enunţul misiunii, enunţul viziunii, enunţul de poziţionare, propunerea unică de vânzare, tagline-ul etc.) şi de mesajele organizaţionale contingente (sloganul, fraza de efect, mesajele cheie, punctele doveditoare etc.) care sunt folosite drept instrumente eficace de atingere a unor obiective organizaţionale. Este de reţinut, însă, că aceste mesaje îşi ating scopul numai dacă autorii acestora se constituie într-o sursă coerentă de mesaje, înzestrată cu forţă persuasivă, raţionalitate şi impact afectiv şi care îşi fundamentează afirmaţiile pe o cunoaştere adecvată a realităţii.