În esenţã, prin plan se stabileşte cursul acţiunilor organizaţiei economice în viitor, atât la nivelul întregului ansamblu, dar şi pânã la cel al componentelor sale structurale. Aria extrem de mare de înţelesuri cuprinsã în exprimarea ,,cursurilor acţiunilor viitoare ale organizaţiei economice” face ca în dezvoltarea planificãrii sã se utilizeze concepte specifice: misiune, obiective, strategii, politici, proceduri, reguli, programe.
Orice grupare socialã organizatã are o misiune, un scop general pentru care existã şi funcţioneazã. Misiunea unei organizaţii economice este producerea şi punerea în circulaţie în mod profitabil a unor anumite tipuri de produse sau servicii.
Sunt şi manageri care gândesc cã misiunea organizaţiei economice este realizarea profitului. Este adevãrat cã orice fel de activitate economicã trebuie sã fie rentabilã; dar profilul poate fi obţinut dacã scopul organizaţiei rãspunde unei cerinţe sociale, deci dacã aceasta îşi realizeazã misiunea.
Obiectivele sunt ţinte, scopuri, ţeluri, niveluri ale rezultatelor stabilite pentru activitãţile organizaţiei economice. Ele reprezintã nu numai finalitatea planificatã a activitãţilor organizaţiei, dar şi scopul cãtre care se focalizeazã celelalte funcţii manageriale – organizarea, conducerea şi controlul.
Strategia reprezintã un program general de acţiune, de dimensionare şi alocare a resurselor necesare obţinerii obiectivelor. Strategia contureazã modalitatea în care managementul organizaţiei planificã sã realizeze obiectivele.
Politica este o formalitate a atitudinii manageriale în raport cu obiectivele. O politicã este un ghid larg, general, care direcţioneazã atingerea scopului. Politicile nu precizeazã ce acţiuni ar trebui întreprinse; ele asigurã conturarea limitelor, graniţelor în care obiectivele trebuie realizate. Politicile sunt utile pentru a ghida implementarea strategiilor. Politicile se formuleazã la toate nivelurile organizaţiei; prin ele se realizaezã o structurã unitarã a mulţimii de planuri existente în organizaţie, permiţând astfel managerilor sã delege autoritatea în timp ce menţin controlul.
Procedura este un ghid de acţiune în care se detaliazã maniera în care trebuie realizatã o activitate; descrie etapele sau sarcinile prezentate în ordine cronologicã pentru a se realiza un anume scop.
Regulile precizeazã acţiunile specifice ce trebuie desfãşurate într-o anumitã situaţie. Atât procedurile cât şi regulile sunt elemente ale planificãrii destinate reducerii variabilitãţii în procesele de muncã. Ele se utilizeazã pentru a reduce posibilitatea adoptãrii unor decizii subiective în cazurile în care realizarea obiectivelor cere un anume mod de a acţiona.
Programul este un complex de scopuri, politici, proceduri, reguli, sarcini, etape, resurse ce trebuie angajate pentru a realiza cursul stabilit al unor acţiuni. Programele pot avea dimensiuni diferite în funcţie de amploarea obiectivelor pentru a cãror realizare sunt concepute; de exemplu, pot fi eliberate programe pentru dezvoltarea organizaţiei prin achiziţionarea unei alte companii, pentru înnoirea producţiei în proporţie de 50% în urmãtorii 3 ani, pentru reducerea cheltuielilor generale ale unei secţii de producţie.
Utilizarea programelor pentru desfãşurarea acţiunilor permite o mai bunã coordonare a diferitelor sectoare ale organizaţiei, implicate în realizarea obiectivului, o mai precisã alocare şi corelare a resurselor.
La fel ca şi alte funcţii manageriale, planificarea este un proces, adicã o succesiune de activitãţi manageriale desfãşurate pe baza unor principii, cu anumite metode şi tehnici, în scopul determinãrii traiectoriei pe care o va urma organizaţia economicã într-un anume interval de timp.
