- Tehnologia de ardere in pat fluidizat
Cu tehnologia pat fluidizat, deseul maruntit este alimentat pe un pat din particule de nisip care se misca constant datorita injectarii aerului printe acestea. Miscarea patului asigura o buna amestecare a deseurilor, nisipul si aerul facand arderea mult mai eficienta termic si produce o mai mica poluare decat la incinerare. Tehnologia, pat fluidizat nu va tolera multe materiale noncombustibile, de aceea deseurile sunt preparate prin selectare pentru indepartarea metalului si sticlei si prin sfaramarea deseului ramas pentru cresterea suprafetei laterale. Dezavantajele tehnologiei de ardere in strat fluidizat ar fi mentionarea inalta energie consumate pentru fluidizare, de asemenea o inalta incarcare cu cenusa zburatoare a boilerului.
- Gazeificarea si piroliza
Principala functiune a gazeificarii este de a converti volumul carbonului continut in material care este gasit in deseu in gaze prin incalzirea acestuia in prezenta oxigenului. Produsele de la acest proces formeaza gaze slab spre mediu combustibile si sunt dependente in final de tipul reactorului precum si de deseuri, dar mai multe sisteme produc gaze potrivite arderii in cuptoare sau boilere. Din proces se afla de asemenea generate gudroane, depozite carbunoase si cenusa.
Forta tehnicilor pirolizei si gazeificarii este legata cu producerea de emisii atmosferice slabe si de produse apte pentru vanzare. Marchetul pentru acesti combustibili este bine stabilit si ar fi capabil sa compenseze costurile de preprocesare. Instalatiile acestea s-ar vedea luand din piata neprelucratelor, care este mai mult a incineratoarelor conventionale care sunt predominante pe piata.
- Digestia anaerobica
Digestia anaerobica este prabusirea bacteriala a materialului organic in absenta oxigenului. Procesul este similar pentru prabusirea anaerobica a deseurilor organice in spatiul de depozitare dar sub conditii controlate. Fermentarea este mai usor de controlat decat in gramezile libere. Gazul produs este un amestec de aproximativ 60% metan si 40% dioxid de carbon- ratia variaza cu stocul de alimentare si tehnica adoptata- si este numit biogaz. Biogazul produs poate fi in intregime recuperat si prabusirea biologica se petrece mai repede decat are loc in gramezi. Faptul ca procesul este aplicat sub conditii controlate descreste posibilitatea contaminarii. Digestia anaerobica este utilizata pentru tratamentul deseurilor cum ar fi namolurile apelor menajere, slamuri si alte deseuri organice umede. In jur de 60 de uzine de digestie anaerobica in toata lumea trateaza deseurile menajere, iar 70 de viitoare instalatii sunt planificate sau in curs de constructie.
- Gazul de depozit
Gazul de depozit este o alta varianta a conversiei deseurilor in energie. Mari depozite de deseuri pot utiliza biogazul ( gazul de depozit) pentru producerea energiei electrice. Acesta este primit prin pomparea gazului la distanta, la statie unde acesta este curatat pentru indepartarea impuritatilor si gazul metan este utilizat pentru actionarea unei turbine pentru generarea electricitatii.
- Combustibilul derivat din refuz(Refuse Derivated Fuel-RDf)
Gazul derivat din refuz este adessea utilizat pentru inlociurea combustibilului traditional in procese industriale sau centrale electrice. Exista doua tipuri principale ale rdf: c-rdf sau rdf-inferior si d-rdf, pelete densificate sau brichete. Acesta este produs prin indepartarea mecanica a materialelor noncombustibile cum sunt metalele si sticla si apoi procesand deseul ramas in rdf inferior sau densificat. Recuperare deseului organic este preferata asfel deoarece acesta are un inalt continut de umezeala. Procesarea Rdf favorizeaza uninalt nivel al reciclarii si poate fi utilizata in conjunctie cu metodele discutate anterior cum ar fi arderea in strat fluidizat, digestia anaerobica si scheme de ingrasaminte. Un avantaj al acestei scheme este ca ei pot sa recicleze hartia si plasticele cand pretul (reciclatului) este inalt si le reproceseaza si le vind cand pretul este scazut.
