Erorile umane sunt fenomene naturale, inseparabile de tot ceea ce facem noi. A greşi este uman şi acest lucru este în general acceptat. Dar, consecinţele erorilor umane pot fi uneori catastrofale. Este suficient să amintim despre accidentul nuclear de la Cernobîl, pentru a sublinia rolul erorilor umane în procesul de management şi consecinţele lor posibile. De aceea, în realizarea funcţiei de control se pun două probleme foarte importante: a) cum trebuie planificat şi organizat procesul managerial pentru a se preveni producerea de erori umane; b) ce trebuie făcut, pentru ca în cazul în care se produc totuşi erori umane, consecinţele lor să fie minime. Dezvoltarea controlului preventiv constituie una dintre direcţiile majore de progres ale managementului modern. Controlul preventiv este rezultatul implementării în firmă a unor cerinţe specifice managementului riscului şi securităţii tehnologice.
În acest sens, o analiză atentă a cauzelor erorilor umane ne conduce la gruparea lor în: greşeli, erori tehnice şi erori intenţionate. Greşelile au o natură complet aleatorie şi sunt aproape imposibil de anticipat. Ele se produc ca urmare a neatenţiei sau a unei stări de oboseală a muncitorului. Reducerea lor se poate face prin prevederea în sistemele tehnologice sau în procedurile de lucru a unor mecanisme de control şi blocaj în cazul producerii unor greşeli, respectiv a unor inadvertenţe în procesul tehnologic. Proiectarea acestora se bazează tocmai pe ideea de a se putea greşi în realizarea unei sarcini de lucru. La limită, se pot prevede mecanisme de oprire a echipamentelor sau liniilor tehnologice în cazul producerii unor erori grave de manipulare a lor. Erorile tehnice se produc ca urmare a unei pregătiri profesionale insuficiente, în special în procesele de muncă bazate pe tehnologii avansate. Ele se pot reduce prin proiectarea unor mecanisme de protecţie împotriva erorilor de operare şi prin programe de instruire cât mai complexe. De exemplu, una dintre erorile tehnice foarte grave a fost aceea a operatorilor din camera de comandă a centralei nucleare electrice de la
Three Mile Island, S.U.A., care a condus la accidentul nuclear din 1978. În esenţă, evenimentul a fost generat de creşterea presiunii în reactorul nuclear peste o anumită valoare admisibilă. Ca rezultat al acestei suprapresiuni, s-a deschis în mod automat o supapă de evacuare a aburului produs, eveniment semnalizat la camera de comandă prin aprinderea unui beculeţ roşu. La scăderea presiunii sub valoarea limită admisă, sistemul de automatizare care a funcţionat foarte bine a dat impulsul electric necesar pentru închiderea supapei de siguranţă. Acest eveniment a fost semnalizat la camera de comandă prin stingerea beculeţului roşu. În realitate, deşi mecanismul electromagnetic de închidere a supapei de siguranţă a fost activat, ea nu s-a putut închide datorită unui blocaj pur mecanic. În această situaţie, aburul radioactiv a continuat să fie evacuat din reactorul nuclear, contribuind astfel la distrugerea zonei active care conţinea combustibilul nuclear. Eroarea tehnică a constat în faptul că operatorul din camera de comandă nu şi-a dat seama că se află într-o situaţie de avarie şi nu a pornit sistemele de avarie proiectate în acest scop. Complexitatea proceselor termodinamice din reactorul nuclear au depăşit pregătirea teoretică a operatorilor din camera de comandă, ceea ce a condus la revizuirea totală a programelor de instruire şi de simulare a operatorilor din camerele de comandă a reactoarelor nucleare. Erorile intenţionate se produc în cazul unor programe de sabotaj a proceselor operaţionale dintr-o firmă. Managementul riscului trebuie să ia în considerare şi astfel de evenimente şi să prevadă sisteme de protecţie pentru a se reduce vulnerabilitatea proceselor şi a infrastructurii lor.
