ETICA ÎN AFACERI ŞI COMPANIILE MULTINAŢIONALE

Etica în afacerile economice internaţionale este acea parte a eticii în afaceri care are ca obiect de activitate problemele de ordin moral ce apar la nivel internaţional; ca parte a eticii aplicate (şi, implicit, a filozofiei), cuprinde raţionamentele morale referitoare la problemele mai sus amintite, precum şi diverse aspecte teoretice care vizează explicarea şi justificarea acestor raţionamente.

Conform unei accepţiuni larg răspândite, etica în afacerile internaţionale se referă la dimensiunea etică a oricărei relaţii de afaceri dintre două sau mai multe ţări sau dintre parteneri privaţi din state diferite (accentul se pune pe îndatoririle morale ale corporaţiilor transnaţionale)⁶². Etica în afacerile internaţionale vizează un cod de conduită moralmente acceptabil al persoanelor cu atribuţii decizionale şi executive, aflate pe diferitele trepte ierarhice, ale unei firme care îşi desfăşoară activitatea nu numai în cadru domestic, ci şi în

alte ţări⁶³.

În plan ştiinţific, există numeroase controverse referitoare la modul în care trebuie tratate problemele etice internaţionale: fie ca o extrapolare a abordărilor naţionale la nivel internaţional, fie dintr-o perspectivă etică neutră la nivel mondial.

Valorile şi principiile morale variază fundamental de la o cultură la alta, iar ceea ce este etic într-un anumit spaţiu geografic poate fi considerat complet imoral într-o altă parte a lumii (cel mai concludent exemplu în acest sens îl reprezintă oferirea de cadouri superiorilor – practică apreciată ca tradiţională şi obligatorie în Japonia, dar intens blamată de ţările occidentale).

Etica în afacerile economice internaţionale trebuie să identifice în ce măsură există anumite practici morale care transced toate culturile (dacă există) şi cum trebuie acestea abordate la nivel global. Două aspecte strict legate de acest subiect sunt: relativismul etic (care susţine că nici o etică culturală nu este superioară alteia, iar numai valorile şi practicile locale determină ceea ce este drept sau nedrept) şi imperialismul etic (care porneşte de la premisa că anumite adevăruri absolute, proprii unei culturi, se aplică pretutindeni, iar valorile universale străbat culturile în determinarea a ceea ce este drept sau nedrept). Punctul de vedere corect şi obiectiv care trebuie să ghideze relaţiile de afaceri la nivel internaţional se află undeva între aceste două extreme.

Tema centrală a dezbaterilor cu privire la etica în afacerile economice internaţionale îl reprezintă companiile multinaţionale.

Multitudinea problemelor etice pe care le ridică corporaţiile multinaţionale vizează, în principal, aspecte precum mituirea şi corupţia, exploatarea forţei de muncă a minorilor din ţările sărace sau contaminarea mediului. O viziune mai amplă a eticii în afacerile internaţionale cuprinde şi teme precum etica folosirii resurselor naturale, obligaţiile ţărilor bogate faţă de naţiunile sărace, moralitatea şi echitatea sistemului economic internaţional, diminuarea păturii de ozon a atmosferei şi supraîncălzirea planetei, deşi nu există, încă, un consens general referitor la includerea şi analiza acestor aspecte în cadrul subiectului analizat.

În general, nu se poate spune că există un mod unic în care trebuie să acţioneze toate firmele internaţionale, astfel încât comportamentul lor să poată fi calificat drept moral; fiecare companie, în mod individual, trebuie să-şi exercite activitatea în funcţie de valorile, principiile, obligaţiile şi membrii săi.

Pentru a ajunge la un acord cu privire la principiile şi valorile morale ce trebuie respectate şi încurajate de către companiile multinaţionale şi de către agenţii economici internaţionali, mai multe grupuri de lucru au oferit diverse variante:

• Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a redactat un cod interguvernamental de conduită pentru companiile multinaţionale, intitulat „Declaraţia cu privire la investiţiile internaţionale şi întreprinderile multinaţionale”. Codul oferă anumite linii de conduită pentru corporaţiile multinaţionale care investesc în ţări străine şi care întreţin relaţii cu guvernele ţărilor gazdă⁶⁴.
• O asociaţie formată din companii americane, europene şi japoneze s-a reunit la Caux, în Elveţia, şi a stabilit o serie de norme cunoscută sub numele de „Principiile de la Caux”,

Francis P. McHugh, Ethics in Business Now, Macmillan, London, 1991, pag. 67.

bazată pe ideea demnităţii umane şi pe conceptul japonez kyosei, interpretat drept „a trăi şi a munci împreună pentru binele comun” (Masa Rotundă de la Caux, 1994).

• Camera Internaţională de Comerţ de la Paris (ICC) a depus eforturi semnificative în acest sens, considerând că societăţile multinaţionale ar trebui să urmeze un cod unic de conduită etică. Astfel, ICC a elaborat „Codul internaţional pentru aplicarea unui tratament corect investiţiilor străine”, care stabileşte standarde de corectitudine şi imparţialitate pentru investitorii străini şi pentru guvernele ţărilor gazdă şi ale ţărilor de origine⁶⁵.
• Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) a promulgat o „Declaraţie cu privire la întreprinderile multinaţionale şi la politica lor socială”, care tratează, în special, aspectele sociale legate de angajarea forţei de muncă în cadrul corporaţiilor multinaţionale⁶⁶.
• Un număr însemnat de companii multinaţionale au propus şi au adoptat coduri etice (coduri de conduită), unele dintre ele special create pentru activităţile desfăşurate pe plan internaţional⁶⁷.

Totuşi, nici unul dintre toate aceste coduri prezentate nu se bucură de recunoaştere generală la nivel mondial; dacă, în viitor, aceste coduri internaţionale vor fi respectate, ele vor contribui, cu siguranţă, la implementarea unui cadru propice comportamentului etic corporaţional şi vor oferi concurenţilor „un spaţiu de joc” uniform.

Etica în afacerile internaţionale nu este doar un domeniu de analiză şi cercetare ştiinţifică, ci o preocupare tot mai actuală a corporaţiilor multinaţionale, susţinute, în eforturile lor, de către grupurile de consumatori. Etica în afacerile internaţionale nu poate fi o simplă extrapolare la nivel internaţional a eticii comerciale a unei anumite naţiuni, ci reprezintă mai mult decât atât; influenţate de cultura ţării de origine, societăţile multinaţionale trebuie să ţină seama şi de cultura ţării gazdă, dar, mai ales, trebuie să protejeze drepturile fundamentale ale omului.