O altă problemă deosebită cu care se confruntă organizaţiile moderne este respectarea eticii în afaceri.
Etica poate fi definită ca un cod de principii morale care stabileşte standardele privind ceea ce este bun şi ceea ce este rău, sau ceea ce este corect şi incorect, în conduita unui individ şi care ghidează comportamentul unui grup sau a unei persoane[1].
Abordarea eticii în management poate fi realizată din mai multe direcţii. Cea mai concludentă abordare a eticii în afaceri este aceea potrivit căreia etica este percepută ca un mijloc prin care managerii sunt stimulaţi să întreprindă acţiuni responsabile din punct de vedere social.
Importanţa comportamentului etic la manageri trebuie văzută şi din perspectiva amplificării unor practici şi comportamente imorale, specifice corupţiei, care se întâlnesc atât în viaţa politică, cât şi în viaţa economică – socială. În cadrul organizaţiilor, comportamentul etic al managerilor este remarcat tot mai mult de subalterni şi poate fi imitat. Etica managerială este un bun exemplu pentru salariaţi, şi se referă mai ales la utilizarea unor standarde etice în evaluarea şi promovarea salariaţilor, respectiv asumarea responsabilităţii prin impunerea şi acceptarea unui cod etic, care are menirea de a direcţiona evoluţia imaginii organizaţiei în raporturile sale cu variabilele economice şi sociale din mediul extern.
În organizaţiile contemporane, problemele eticii în afaceri sunt percepute din două perspective: economică şi socială.
Abordarea eticii din perspectiva economică presupune evaluarea acesteia prin spectrul eficienţei sau ineficienţei manageriale. Este evident faptul că nu tot ce este eficient într-o organizaţie este şi etic, dimpotrivă, uneori poate fi profund imoral. Elemente precum productivitatea, profitul, preţurile etc. cuantifică performanţele economice ale organizaţiilor, dar tratate în mod unilateral, fără a ţine seama de legăturile cu alţi agenţi care acţionează pe piaţă (consumatorii, concurenţii, mediul de afaceri) pot genera dimensiuni comportamentale imorale.
Abordarea eticii din perspectivă socială presupune ca managerii să comită fapte cu caracter profund etic în sfera relaţiilor umane. În acest sens, sunt vizate legăturile cu subalternii, în cadrul cărora un comportament etic exprimă raporturi bilaterale de cooperare, evitarea conflictelor.
Folosirea unor practici etice în cadrul organizaţiilor poate genera îmbunătăţirea sănătăţii generale de sănătate în domenii precum: productivitatea, relaţiile cu partenerii, reglementările guvernamentale.
În relaţia managementului cu salariaţii, consideraţi ca parteneri activi, utilizarea unor practici etice generează un comportament pozitiv din partea acestora. Printr-un comportament etic, organizaţia contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate a angajaţilor şi a bunăstării acestora. Pentru a-i ajuta pe salariaţi, multe organizaţii au dezvoltat programe prin care îşi consiliază angajaţii în probleme privind munca, familia, aspectele financiare, aspectele juridice, bolile mentale, consumul de alcool sau substanţe nocive. Realizarea acestor programe a condus la sporirea productivităţii angajaţilor, care se simt mai în siguranţă, devin mai loiali faţă de organizaţie şi, implicit, muncesc mai mult şi mai bine.
Un alt domeniu de interes în probleme de etică managerială este influenţarea pozitivă a relaţiilor cu partenerii din exteriorul organizaţiei, precum furnizorii şi clienţii. O imagine publică pozitivă a unei organizaţii poate atrage mai mulţi clienţi care îşi doresc aşa ceva, care mizează pe produsele unei astfel de firme ca fiind sigure şi de calitate. Totodată, furnizorii îşi amplifică relaţiile de colaborare mizând pe imaginea favorabilă a organizaţiei, pe care o percep ca pe un partener de afaceri serios.
Al treilea domeniu de interes în care practicile etice de management pot îmbunătăţi starea de sănătate a organizaţiei este minimizarea reglementărilor guvernamentale. Acele organizaţii care au un comportament etic sunt supuse la presiuni reduse din partea publicului şi a oficialităţilor guvernamentale în privinţa respectării reglementărilor existente.
Pentru a institui un comportament etic în afacerile pe care le desfăşoară, majoritatea organizaţiilor au elaborat coduri etice de comportament. Acestea reprezintă declaraţii formale prin care se introduce un ghid pentru luarea deciziilor şi pentru acţiunile dintr-o organizaţie. Existenţa unui astfel de cod etic şi, mai ales, respectarea sa constituie un important mijloc de consolidare a prezenţei şi a imaginii organizaţiei în mediul în care activează. Managementul organizaţiilor moderne trebuie să conştientizeze faptul că, mai devreme sau mai târziu, acţiunile şi faptele lipsite de etică sunt aspru sancţionate de către toţi: salariaţii proprii, acţionari, consumatori, publicul larg, organizaţiile guvernamentale.
[1] Gheorghe Gh. Ionescu, Emil Cazan, Adina L. Negruşa, „Management organizaţional”, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2001.
