Între afaceri şi consumatori există o relaţie dialectică. Pe de o parte, producţia generează nevoile consumatorului, iar pe de altă parte, nevoile consumatorilor stimulează dezvoltarea continuă a afacerilor, pe care le alimentează cu banii necesari pentru investiţii, crearea de noi produse şi servicii. Producătorii şi consumatorii nu sunt două categorii distincte de oameni; specializat într-un anumit tip de activitate economică, fiecare producător este şi consumator – atât în viaţa profesională, unde consumă utilităţi, materie primă, tehnologii, cât şi în cea privată.
În teorie, interesele întreprinzătorilor şi cele ale consumatorilor sunt pe deplin convergente. În condiţii ideale, economia de piaţă oferă unor consumatori perfect informaţi asupra tuturor ofertelor de bunuri şi servicii posibilitatea de a cumpăra produsele cele mai convenabile pentru ei, evitănd să îşi cheltuie banii pe nişte oferte nesatisfăcoare. Realitatea economică nu este însă niciodată atât de raţională pe cât pare în teorie, iar interesele producătorilor şi cele ale consumatorilor nu se armonizează niciodată pe deplin.
Relaţiile dintre întreprinzători şi consumatori sunt destul de complicate în condiţiile economiei de piaţă, bazată pe raportul dintre cerere şi ofertă. Pe piaţa liberă, producătorii se concurează acerb unii pe alţii pentru a-i atrage pe consumatori, oferindu-le bunuri şi servicii de cât mai bună calitate, la preţuri cât mai convenabile. Libertatea de a alege produsele şi serviciile pe care le cumpără conferă consumatorului o poziţie mai puternică, întrucât el nu este obligat să cumpere ceea ce oferă producătorii şi comercianţii, dacă produsele nu-l mulţumesc.
Pe de altă parte, pe o piaţă sofisticată, care oferă produse şi servicii de mare complexitate, consumatorul are nevoie de o mare cantitate de informaţii credibile pentru a putea face o alegere cât mai raţională din punctul său de vedere. În absenţa acestor informaţii, sau a capacităţii sale de a le recpta şi prelucra, consumatorul riscă să fie tras pe sfoară de către un ofertant mult mai versat şi mai bine documentat.[1]
Cele mai importante probleme ce ţin de etica relaţiilor producător-consumatori privesc producţia şi comercializarea produselor ce dăunează sănătăţii şi impactul social al activităţii de marketing.
Crăciun, D., Morar, V., Macoviciuc, V. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pg. 452
52
