Etica şi conducerea

Termenul etică vine din greacă (ethikos) şi înseamnă obiceiuri, conduită de viaţă, reguli de comportament. Etica este desemnată totodată ca fiind ştiin­ţa binelui şi a răului sau ştiinţa moralei. Ea are de a face cu principiile care determină comportamentul corect sau incorect.

Etica este ştiinţa şi practica de comportament al unei persoane în concor­danţă cu principiile de bine şi de rău, rolul omului în societate, sensul vieţii şi cel al activităţii.

Etica relaţiilor de afaceri cuprinde sistemul de idealuri pe care se sprijină managerul, orice om de afaceri, pentru a atinge scopul propus. Etica şi etiche­ta businessului se bazează pe principii morale şi de etică, pe anumite reguli de comportament atît în sistem, cît şi în afara acestuia, de asemenea, pe anumite reguli de drept, stabilite de actele legislative ale statului, şi pe anumite reguli şi principii internaţionale. Pentru a obţine reuşită în conducerea unui sistem medical sau a oricărui alt business, este important ca managerul să poată ne­gocia cu partenerii, să interacţioneze cu o echipă, să dirijeze abil subalternii, să activeze fără conflicte. Fiecare manager trebuie să posede măcar bazele eticii antreprenoriale şi ale etichetei.

Baza eticii antreprenoriale a managerului o constituie etica profesională, care recomandă un anumit tip de relaţii profesional-civilizate între oamenii de afaceri şi subalterni, parteneri, concurenţi, clienţi şi care exclude conflictele între părţi. Etica relaţiilor de afaceri trebuie să se bazeze pe principiile gene­rale de organizare a activităţii antreprenoriale, la fel pe un business îndrăzneţ, inovator, onest, competitiv şi legal într-o oarecare sferă de activitate (inclusiv în medicină).

Etica relaţiilor de afaceri în conducere este strîns legată de caracterul managerului, psihologia sa, felul de a gîndi, motivaţiile ce-l dirijează, nive­lul de educaţie şi cunoştinţele despre comportamentul oamenilor în colectiv, societate. Aşa principii ca autoritatea, mîndria, onestitatea, respectul de sine, onoarea, politeţea intră în arsenalul eticii relaţiilor de afaceri, îl caracterizează pozitiv pe manager. Civilizat, aţintit mereu spre reuşită, managerul trebuie să se conducă anume de aceste caracteristici, deoarece ele constituie cel mai im­portant factor de succes şi stabilitate a sistemului, afacerii. Mărturie a acestei afirmaţii sînt rezultatele activităţii acelor instituţii medicale ale căror mana­geri s-au adaptat noilor condiţii ale economiei de piaţă.

Problemele de etică ale managerilor din Republica Moldova sînt legate de stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor de piaţă, de dorinţa de a ocupa şi de a-şi menţine locul pe piaţă, de a-şi acumula propriul capital, de a fi liberi din punct de vedere economic. Dificultatea constă în aceea că, în Moldova, practic nu se învaţă busi- nessul civilizat (inclusiv în medicină), precum şi etica relaţiilor de afaceri.

Încă de la sfîrşitul anilor ’70 ai secolului XX, în Occident s-au dezvoltat rapid studiile de antreprenori, propaganda deprinderilor şi exemplelor de ma­nageri civilizaţi. Conform standardelor occidentale, criteriile businessului şi managementului civilizat sînt următoarele:

• Onestitate şi corectitudine în relaţiile de afaceri (este avantajos din toate punctele de vedere să fii onest în afaceri).
• Rezistenţă în faţa ispitelor (lipsa de fermitate duce rapid la descom­punerea moralei oamenilor de afaceri, îi duce la escrocherii, înşelăto­rii şi – pînă la urmă – la pierderea afacerii).
• Satisfacerea necesităţilor, şi nu goana după profituri maxime cu orice mijloace (inclusiv cele nelegale); gestionarea afacerilor astfel încît să nu se obţină profit necinstit pe seama altcuiva.
• Tendinţa de a face bine oamenilor şi, în acelaşi timp, a nu le da ocazia de a se folosi de acest bine în defavoarea managerului.
• Atitudine corectă faţă de subalterni, clienţi, parteneri şi concurenţi.

Problemele de etică ale managerilor apar întotdeauna în relaţiile acestora

cu consumatorii. Businessul este îndreptat doar spre satisfacerea necesităţii de mărfuri şi servicii de calitate mai bună (şi preţuri mai joase) şi oferite înainte decît să o facă concurentul. Aceste relaţii joacă un rol important într-o econo­mie de piaţă dezvoltată, fiindcă sînt legate nu numai de satisfacerea nevoilor materiale, fizice şi spirituale, dar şi de sănătatea şi viaţa consumatorului, a în­tregii populaţii. De aceea, relaţiile organizaţiilor comerciale cu consumatorii trebuie să fie reglementate cu ajutorul actelor legale, apărînd consumatorul de antreprenori, businessmeni, comercianţi şi manageri de rea-credinţă.

Onestitatea trebuie să constituie baza relaţiilor de afaceri nu numai cu con­sumatorii, cumpărătorii, ci şi cu subalternii. Aceste relaţii includ probleme de motivare a muncii colaboratorilor, evaluarea obiectivă a rezultatelor activităţii acestora, acordarea premiilor, alegerea şi promovarea cadrelor, activitatea co­mună a managerilor tineri şi a celor experimentaţi de nivel ierarhic superior şi inferior, stabilirea unui statut şi a metodelor de recunoaştere a meritelor lucrăto­rilor în procesul de muncă, de luare a deciziilor de către manager ş.a.

Etica conducătorului, însă, vizează nu numai problema comportamentu­lui social responsabil. Ea este orientată asupra unui spectru larg de variante de comportament al conducătorilor şi al celor conduşi. Mai mult ca atît, etica conducătorului include scopurile şi mijloacele folosite pentru atingerea lor. Să analizăm un exemplu. Majoritatea americanilor sînt de părerea că este neetic să oferi mită unui funcţionar străin pentru a obţine un contract. Să ne imaginăm, însă, că este vorba despre un contract pentru procurarea pieilor, folosite la pro­ducerea îmbrăcămintei. Unii partizani ai protecţiei animalelor sălbatice pot fi de părerea că folosirea pieilor este neetică, chiar dacă ele pot fi obţinute fără a da mită. în acest caz neetic este scopul. Din acest punct de vedere, comportamen­tul este incorect nu de aceea că este nelegitim, ci pentru că este în contradicţie cu valorile personale şi reprezintă o acţiune ce nu poate fi susţinută.

După părerea lui LaRue Hosmer, problemele etice în business ţin de „conflict sau cel puţin de probabilitatea apariţiei acestui conflict între indicii economici ai organizaţiei, veniturile, cheltuielile şi profitul mensurabil şi in­dicii responsabilităţii ei sociale, exprimaţi prin obligaţiile faţă de oamenii din interiorul organizaţiei, precum şi din societate”.

Exemplul conducătorilor care dau dovadă de comportament neetic poate fi molipsitor pentru subalterni. Să admitem că sînteţi un agent responsabil de achiziţionări şi unul din furnizori vă propune o ladă de vin bun. Veţi accepta „cadoul”? Observaţi că unii colegi întreţin convorbiri telefonice interurbane personale de la birou. Veţi face acelaşi lucru? Aveţi posibilitatea să vă folo­siţi de obiectele destinate pentru birou şi să le duceţi acasă. Veţi beneficia de această posibilitate? Iată doar cîteva dileme etice, cu care fiecare om se poate confrunta la serviciu. Deşi în aceste exemple nu este vorba despre o încălcare a legii, acţiunile corespunzătoare pot fi apreciate ca fiind incorecte.

Conform unor cercetări efectuate în SUA, cauzele comportamentului ne­etic al conducătorilor de întreprindere în timpul afacerilor sînt:

Lupta concurenţială, care reduce la maximum considerentele etice;

Tendinţa crescîndă de a declara nivelul de venit la fiecare 3 luni;

Insuccesul iniţiativei de a-i asigura cu premii pe conducători pentru comportament etic;

Diminuarea generală a importanţei eticii în societatea americană;

Presiunea din partea organizaţiei asupra lucrătorilor de rînd, pentru ca ei să găsească un compromis între valorile personale şi valorile conducătorilor.

Existenţa acestei ultime cauze a fost demonstrată de un studiu, în urma căruia s-a stabilit că influenţa de bază asupra subalternilor în luarea unei de­cizii amorale o are comportamentul conducătorilor. Altfel spus, „ceea ce face şi cum se comportă patronul” este factorul de bază care influenţează asupra comportamentului subalternului. Aşadar, avînd un comportament etic, condu­cătorul poate influenţa considerabil conduita etică a subalternilor săi.

Organizaţiile întreprind diverse măsuri cu scopul de a ridica caracteris­ticile comportamentului etic al conducătorilor şi subalternilor. La astfel de măsuri se referă elaborarea normativelor etice, crearea comitetelor de etică, reviziile sociale şi instruirea etică.

Normativele etice descriu un sistem de valori generale şi reguli morale de care trebuie să ţină cont lucrătorii organizaţiei. Normativele etice se elabo­rează cu scopul de a descrie obiectivele organizaţiei, a crea o atmosferă etică şi a determina recomandările etice în procesul de adoptare a deciziilor.

La variantele de comportament, care de obicei sînt interzise de norma­tivele etice, se referă: mita, cadourile, escrocheriile, şantajul, oferirea unei sume de bani obţinuţi ilegal, conflictul din cauza ciocnirilor de interese, încăl­carea legilor, divulgarea secretelor companiei, folosirea informaţiei obţinute de la membrii grupului în scopuri ilegale, plăţi ilegale oferite organizaţiilor politice etc. Unele organizaţii aduc la cunoştinţa lucrătorilor normativele eti­ce expuse în diverse publicaţii, iar altele creează grupuri de lucru pentru ela­borarea normativelor etice.

Comitetele pentru etică. Unele organizaţii creează comitete permanente pentru evaluarea practicii din punctul de vedere al eticii. Aproape toţi membrii acestor comitete sînt conducători ai verigii superioare. În alte organizaţii există doar un specialist în etica businessului, denumit avocat în probleme de etică.

Revizia (controlul social) este propusă pentru evaluarea situaţiei privind influenţa socială pe care o au acţiunile şi programele organizaţiei. Adepţii reviziei sînt de părerea că dările de seamă constituie o dovadă a nivelului responsabilităţii sociale a organizaţiei.

După ce am expus aspectele cele mai importante privind etica în organi­zaţii, vom prezenta cele 10 poveţe din Codul moral al brokerilor şi altor ca­tegorii de lucrători, elaborat de Bursa de mărfuri şi materii prime din Rusia. Ele sună astfel:

• Comportă-te cu respect faţă de putere. În toate trebuie să existe o ordi­ne, iar puterea este condiţia necesară pentru ordine. Respectul faţă de putere este un element important al succesului în business, fiind necesar la toate ni­velurile. Respectă-l nu numai pe şeful tău, ci şi pe subalterni, deoarece aceas­ta este garanţia autorespectului.
• Fii consecvent, deoarece „slujba la doi stăpîni” nu te va duce la ni­mic bun. Onoarea omului de afaceri constă în integritatea morală şi claritatea scopului stabilit. Afacerile personale şi valorile morale nu trebuie să fie în contradicţie cu valorile general-umane. Diverse naţiuni îşi au obiceiurile lor în business. într-o regiune mita este privită ca un cadou, în alta – ca o jignire. în orice loc însă minciuna este detestată. Nu trebuie să permiţi apariţia unei situaţii cu sens dublu, ea duce la complicaţii.
• Nu despărţi cuvîntul de faptă. Omul de afaceri trebuie să ştie să se ţină de cuvînt. în timpul negocierilor nu trebuie să foloseşti cuvinte care creează echivoc. Exprimarea businessmanului nu trebuie să fie brutală sau neînţelea­să. Un limbaj neclar sau vulgar îl pune în gardă pe interlocutor, mai ales pe un potenţial partener.
• învaţă să te odihneşti şi să te gîndeşti la viaţa ta. Responsabilitatea constă în acţiuni raţionale în procesul muncii. O odihnă bună este o condiţie prealabilă a unor venituri considerabile.
• Respectă-i pe cei mai în vîrstă. Viitorul şi prezentul se bazează pe trecut. învăţămintele din trecut trebuie să ne ajute în prezent. Ţine cont de sfaturile persoanelor experimentate, respectă cultura şi tradiţiile patriei tale şi ale altor ţări.
• Respectă viaţa omului, calităţile şi drepturile sale. O atitudine grijulie faţă de om şi valorile general-umane este componenta de bază în obţinerea unui mare venit. Ţine minte legea de aur: trebuie să te comporţi cu cei din jur astfel, cum ai dori să se comporte ei cu tine. Alcoolul şi drogurile sînt incom­patibile cu succesul în afaceri.
• Fii statornic în căsnicie. Baza oricărei societăţi şi a oricărei culturi o constituie familia. întreprinderea nu are nici o putere asupra familiei, dar o fa­milie trainică influenţează pozitiv asupra lucrului şi, respectiv, este o garanţie a înfloririi firmei. Persoana trebuie să fie responsabilă pentru casa sa.
• Evaluează-ţi şi calculează-ţi corect mijloacele. Particularităţile unui busi- nessman care prosperă reprezintă o folosire optimă a mijloacelor şi o conducere bună a oamenilor, ce garantează eficienţa lucrului şi un venit mare. Proprietatea firmei şi informaţia referitoare la ea nu pot fi folosite în scopuri personale. în colectiv nu trebuie să existe persoane favorizate şi favoritism; lucrul fiecăruia se evaluează numai după calităţile şi rezultatele obţinute de persoană.
• Fii cinstit şi corect. O bună reputaţie reprezintă nu doar cinstea persona­lă, dar şi ajutorul acordat altor persoane pentru a evita minciuna. Respinge fără ezitare propunerile necinstite. Preţuieşte numele firmei şi numele personal.

Respectă dreptul la proprietatea individuală. Businessul liber aduce cîştig doar celui care îi dedică toate forţele sale. Numai unui om disciplinat, muncitor, creativ şi prevăzător munca în business îi poate aduce satisfacţie morală şi venit material.