În ultimii 10 – 20 de ani, problema locului pe care pe care ar trebui să îl ocupe etica în cadrul economiei de piaţă a început să suscite un interes din ce în ce mai puternic. Economia de piaţă prezintă un număr considerabil de probleme, dintre care se remarcă: extinderea şomajului într-un număr din ce în ce mai mare de ţări, sărăcia, accentuarea unor inegalităţi economice şi sociale, scăderea nivelului de trai. Analizând tipologia raporturilor dintre etică şi economia de piaţă, se poate observa că integrarea eticii în viaţa economică se face în mod diferit şi contradictoriu, în funcţie de epocile istorice, ţările şi persoanele care abordează subiectul şi corespunde, în principiu, unuia dintre cele trei modele explicite: etica ignorată, etica periferică şi etica integrată.
1) Etica ignorată exprimă o diferenţiere clară între economie şi preocuparea etică; este
domnia liberalismului curat şi dur, a unei legi a junglei ostile oricărei reglementări cu
caracter etic, economia de piaţă revendicând o autonomie completă. Singura valoare
morală afirmată şi revendicată este aceea a libertăţii celor puternici, care îşi achită
obligaţiile faţă de societate în mod cât mai corespunzător.
Această viziune a raporturilor economie – etică a marcat puternic primele faze ale dezvoltării societăţii industriale şi occidentale. Etica ignorată se exprimă, în mod deosebit, şi în cadrul ţărilor care acced la industrializare sau care descoperă, în prezent, după lungi perioade de socialism centralizat, avantajele economiei de piaţă.
2) Etica periferică sintetizează tendinţa reformistă care a transformat şi continuă să-şi
pună pecetea asupra modificărilor societăţilor occidentale. Această viziune are la bază
câteva preocupări de natură etică: căutarea echităţii, solidaritatea, preocuparea pentru cei
slabi şi promovarea populaţiei mai puţin favorizate social, înscrierea jocului economic în
perspectiva binelui comun.
Acest tip de etică încadrează, reglementează şi corectează situaţiile care devin negative, dar nu pătrunde câtuşi de puţin în jocul pieţelor; etica nu mai este „ignorată”, dar locul său se găseşte mult în amonte (ameliorarea de către stat a modului de funcţionare al pieţelor) sau în aval (corectarea de către puterea publică a consecinţelor negative) faţă de economie, şi nicidecum în interiorul mecanismelor ei. Deşi preocuparea etică este prezentă, ea rămâne totuşi periferică în raport cu economia. În ceea ce priveşte poziţionarea sa cronologică, etica periferică urmează, în mod logic, eticii ignorate.
3) Etica integrată susţine ideea conform căreia fiecare agent, dispunând de un spaţiu de libertate individuală sau colectivă, va trebui să integreze în alegerile sale componenta etică a valorilor care dirijează şi orientează acţiunile sale. Astfel, în prezent, un număr din ce în ce mai mare de întreprinderi îşi afirmă ambiţia unei responsabilităţi sociale: luptă împotriva marginalizării sociale şi îşi aduc contribuţii importante la îmbunătăţirea calităţii mediului şi promovarea culturii.
Multiple evoluţii contemporane sugerează o alunecare parţială, dar semnificativă, a modelului eticii periferice către cel al eticii integrate. Deplasarea dicotomiei public – privat, caracteristică alunecării tipului de etică periferică către etica integrată, are la bază convingerea, din ce în ce mai răspândită, că puterea publică nu poate avea monopol asupra binelui comun şi nici valori etice corespunzătoare. Acesta este modelul de relaţie economie – etică înspre care tinde societatea actuală, reprezentând o formă substanţial îmbunătăţită faţă de capitalismul lui Milton Friedman61.
|
Mariana loviţu, Bazele politicii sociale, Editura Eficient, Bucureşti, 1997, pag. 75 – 97. |
În ciuda tuturor criticilor care i se aduc în prezent referitoare la faptul că nu ar fi un sistem moral, capitalismul îşi demonstrează viabilitatea şi posibilitatea de reformare prin includerea unor considerente de ordin etic; societăţile transnaţionale care provin din ţări capitaliste sunt considerate adevăraţi factori ai dezvoltării de către ţările socialiste sau foste socialiste, care se întrec în a le oferi condiţii favorabile de investiţii şi implementare.
