Publicat în

Evaluarea performanţelor profesionale

Evaluarea performanţelor profesionale constituie o problemă delicată în managementul organizaţiei. Dacă este vorba de formare, salarizare sau promovare, toate aceste operaţii au loc numai în urma unei evaluări. Scopul evaluării este să ajute la luarea deciziilor care afectează indivizii, decizii care trebuie să aibă un fundament obiectiv şi corect.

Tehnicile de evaluare practicate cu succes sunt: fişa de apreciere, scala grafică de evaluare, sistemul de comparare, tehnica incidentelor critice, scala comportamentului aşteptat, scala comportamentului observat şi centrul de evaluare.

Fişa de apreciere realizează o evaluare a performanţelor în funcţie de responsabilităţile pe care le deţin persoanele în organizaţii şi nu în comparaţie cu cerinţele de post. Fişele se întocmesc de către şefii ierarhici, iar conţinutul acestora trebuie cunoscut de către toţi angajaţii.

Scala grafică este probabil cea mai populară modalitate de apreciere a performanţelor resurselor umane. În esenţă, sarcina celui care face evaluarea este să estimeze gradul în care un individ posedă sau nu o calitate. Aspectele vizate pot fi: cantitatea muncii, calitatea muncii, organizarea muncii, disciplina, etc. Tehnica oferă posibilitatea de a identifica aspectele pozitive şi cele negative în performanţele obţinute de către angajaţi. Scala, în variantă simplă, utilizează o matrice care conţine pe verticală criteriile de evaluare, iar pe orizontală nivelurile de apreciere a performanţei.

Sistemul de comparare este deosebit de util deoarece are meritul de a elimina tendinţele de evaluare a întregului personal în categoria bună sau satisfăcătoare. În timp ce scala de evaluare priveşte fiecare persoană în parte, sistemul de comparare operează cu grupuri de muncă. Rezultatele constă în ierarhizarea membrilor grupului de la cel mai eficient la cel mai slab, fiecare primind un rang: 1 – cel mai bun, următorul rangul 2 şi aşa mai departe, evaluatorul fiind obligat să încadreze fiecare membru al grupului într-o anumită categorie.

Tehnica incidentelor critice se aplică pentru a diferenţia comportamentele eficiente şi neeficiente în muncă. Evaluatorii înregistrează periodic incidentele de comportament care influenţează performanţele angajatului. Punerea în practică a acestei tehnici înseamnă parcurgerea a trei etape: colectarea incidentelor critice, scalarea şi clasificarea acestora şi construirea listei de comportamente.

Scala comportamentului aşteptat este mai puţin întîlnită în practică deoarece elaborarea sa este destul de dificilă; în final însă, oferă mari satisfacţii. Evaluatorul dispune de o listă a comportamentelor din care trebuie să le selecteze pe acelea care consideră că sunt potrivite persoanei evaluate. Evaluarea se rezumă la o simplă consemnare a unui comportament şi nu oferă posibilitatea unor judecăţi asupra performanţelor sau caracteristicilor angajatului.

Scala comportamentului observat este asemănătoare incidentelor critice şi identifică o serie de comportamente legate de muncă. Pentru a obţine calificativul final, evaluatorul va încercui cifra care i se pare cea mai potrivită, iar apoi va însuma notele acordate.

Centrul de evaluare utilizează un complex de tehnici de apreciere pe o perioadă mai îndelungată (3-5 zile). Membrii grupului de evaluare consemnează pe baza unui ghid special elaborat, observaţiile asupra comportamentului persoanelor evaluate. Centrul de evaluare este utilizat aproape în exclusivitate pentru aprecierea managerilor.

Autoevaluarea realizează o evaluare a performanţelor pe ideea că individul este cel mai bun judecător al propriilor sale performanţe. Metoda constituie o importantă sursă suplimentară de informaţii. Ea permite autoeducarea personalului, stimularea eforturilor de autodepăşire şi căutarea acelor căi care pot îmbunătăţi potenţialul de ocupare a unui post ierarhic superior în structura organizaţiei.

Evaluarea de către cei egali propune evaluarea performanţelor de către proprii colegi aflaţi pe posturi egale din punct de vedere ierarhic. Deoarece relaţiile viitoare de muncă se pot deteriora substanţial, această metodă este aplicată doar pentru completarea informaţiilor culese prin intermediul celorlalte modalităţi prezentate. Avantajele metodei constă în posibilitatea găsirii unor explicaţii pentru aprecierile diferite care pot apărea pe parcursul evaluării

Evaluarea efectuată de către subordonaţi oferă informaţii valoroase privind personalitatea, creativitatea, raţionalitatea, încrederea în sine a managerilor sau modul în care aceştia îşi îndeplinesc principalele atribuţii privind planificarea, organizarea, conducerea, coordonarea şi controlul activităţilor organizaţiei. Practicarea acestei metode încurajează o mai mare atenţie a managerilor vis-a-vis de relaţiile cu subalternii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *