De la începutul secolului al XX-lea, conceptul de „calitate” a cunoscut patru etape (dimensiuni sau abordării) esenţiale, îmbogăţindu-şi progresiv conţinutul în timp in funcţie de factorii sociali, istorici, economici, etc. specifici societăţii în continuă transformare. Etapele reprezentative care s-au impus ca mod de abordare a problemelor de calitate în diverse perioade de timp au fost:
- Inspecţia (iniţiată la începutul sec. al XX-lea)
- Controlul calităţii CQ (iniţiat între anii 1930-1950)
- Asigurarea calităţii AQ (iniţiată între anii 1950-1970)
- Managementul calităţii calităţii QM şi Managementul total al calităţii TQM (iniţiat între anii 1970-1980 şi este în actualitate)
Semnificaţia acestor noţiuni şi evoluţia lor până în momentul actual, este după cum urmează:
Inspecţia, în începuturile ei a fost direct legată de apariţia „Organizaţie Ştiinţifice a Muncii – OSM”, ea referindu-se la acţiuni de tip supraveghere, având ca scop clasificarea în mod vizual a defectelor eventuale ale unui produs.
Obiectivul principal al inspecţiei în domeniul agro-alimentar este de a împiedica comercializarea produselor agricole şi alimentelor periculoase sau frauduloase.
Inspecţia caută să adopte calea de colaborare cu producătorul explicând puterile sale legale, dar în acelaşi timp propune şi alternative la procedurile legale în aşa fel ca prin educaţie, producătorul să ajungă la acţiuni voluntare care să-i asigure aconformitatea produselor sale.
Inspectorul explică producătorului că neregulile găsite în procesul de producţie generează efecte nefaste asupra calităţii produsului.
Prin inspecţie, actualmente se pot lua următoarele măsuri :
- retragerea de pe piaţă a produselor cu probleme (importanţa marcării loturilor de fabricaţie)
- distrugerea unor produse neacceptate prin metode care să nu genereze probleme de poluare
- denaturarea alimentului necorespunzător şi destinarea lui pentru consumul animalelor
Scopul inspecţiei:
- Protecţia sănătăţii consumatorului
- grija pentru prevenirea contaminării microbilogice (cauza cea mai mare a intoxicaţiilor)
- grija pentru prevenirea contaminării chimice (cu pesticide, metale grele, aditivi alimentari, etc.)
- Protecţia intereselor economice
- diminuarea cazurilor de boală (intoxicaţii) reduce costurile serviciilor de sănătate
- protecţia împotriva fraudelor şi falsificărilor alimentelor
- conservarea corespunzătoare (deratizări pentru dăunători)
- garanţia securităţii alimentelor încurajează exportul şi activităţile turistice.
Condiţii obligatorii pentru inspecţie:
- să cunoască legislaţia;
- să fie un bun specialist;
- să aibă atenţie distributivă şi selectivă;
- să fie imparţial;
- să analizeze toate sectoarele care contribuie la o neconformitate a produsului;
- să colaboreze cu producătorul, să-l ajute în a înţelege implicarea responsabilităţii sale totale în asigurarea calităţii produselor;
- să preleveze probele în aşa fel încât să poată identifica orice produs ce presupune un pericol pentru consumator (produce contaminarea, descompuse sau falsificate; poduse nocive pentru populaţie, rpoduse ambalate înşelător – cu etichete false);
- supravegherea folosirii aditivilor alimentari;
- controlul prezenţei alfatoxinelor sau a altor mucegaiuri generatoare de boli grave;
- verifică documentaţiile tehnologice şi de calitate aferente produsului inspectat (dosarul de control al calităţii, registrele de fabricaţie, dosarul de reclamaţii ale consumatorilor, dosarul cu proceduri de stâpire a dăunătorilor, dosarul de curăţenie şi dezinfectarea, etc.);
- în timpul efectuării inspecţiei el este însoţit de o persoană competentă capabilă să răspundă la întrebările legate de tehnologie, materii prime, ambalaje, utilaje, control calitate;
- la terminarea inspecţie întocmeşte reportul de inspecţie atât statistic cât să atingă toate problemele legate de inspecţie şi rezultatele obţinute.
