Factorii care influenţează creativitatea

Fără a fi dependentă de sex, vîrstă, origine socială, creativitatea este to­tuşi influenţată de ele în măsura în care mediul contribuie la aceasta. 

Factorii intrinseci persoanei

1. Factorii biologici

• Sexul îşi pune amprenta asupra creativităţii prin aceea că numărul crea­torilor este net superior în rîndul bărbaţilor decît în cel al femeilor. Acest lucru poate fi explicat prin educaţia diferită a fetelor încă din copilărie, prin faptul că ele pierd foarte mult timp într-o serie de sarcini utile, dar de rutină. În perspectivă, femeile pot deveni o bogată sursă de creativitate, dacă vor fi degrevate tot mat mult.

Rezultatele unui număr mare de anchete arată că, deşi băieţii apar supe­riori fetelor în ceea ce priveşte aptitudinile spaţiale, randamentul aritmetic, comprehensiunea mecanică, fetele îi întrec totuşi în ceea ce priveşte uşurinţa verbală, calculul numeric, capacităţile perceptive, memoria.

• Vîrsta. Fără a se stabili cu precizie o relaţie între creativitate şi vîr- sta fiecărei persoane, cercetătorii au ajuns la concluzia că oamenii sînt mai creatori între 25 şi 45 de ani, acest lucru depinzînd şi de domenii: acolo unde se cere mai multă imaginaţie decît experienţă maximul creaţiilor se află la o vîrstă de 25-35 de ani, iar acolo unde experienţa este importantă (de exemplu, în conducere) maximul creaţiilor este între 35 şi 45 de ani.
• Starea sănătăţii, nivelul de relaxare şi stresul sînt, de asemenea, factori ce vor influenţa creativitatea şi îndeosebi creativitatea managerială.

1. Factorii psihologici
2. Factorii intelectuali: inteligenţa generală, gîndirea divergentă (flexibi­litate, originalitate), sensibilitatea la diferite probleme, aptitudinea de a rede- fini (restructura, schimba funcţia unui obiect), aptitudinea de a abstractiza, de a sintetiza, organizarea coerentă, gîndirea convergentă, memoria, aptitudinile intelectuale specifice.

Insuficienţele intelectuale acumulate în copilărie sînt în mare parte ire­cuperabile, fapt demonstrat, de altfel, şi de copiii care au fost crescuţi de animale şi care nu s-au mai putut dezvolta normal.

Inteligenţa este determinată nu numai genetic, ci, parţial, de o alimentaţie adecvată (sub aspect cantitativ şi bogată în proteine animale), precum şi de o educaţie şi instruire diferenţiată pe vîrste, dar mai ales corelată cu coeficientul de inteligenţă al copilului şi, mai tîrziu, al adultului.

Pentru realizarea unor performanţe creative superioare, este necesar un nivel minim de inteligenţă care variază în funcţie de domeniul de activitate, dar un coeficient de inteligenţă mai ridicat nu garantează o creştere corespun­zătoare a creativităţii. Creierul uman este instruibil, are posibilitatea învăţării, dar o memorie mecanică foarte bună este deseori nefavorabilă creativităţii. Or, tocmai acest tip de memorie este cel mai adesea dezvoltat în şcoli, cel puţin în învăţămîntul nostru, chiar dacă însuşi Mihai Eminescu, în revista Timpul din 25 octombrie 1878, atrăgea atenţia că „memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol”.

2. Factorii nonintelectuali de personalitate: aptitudinile nonintelectuale (a cînta, a picta), motivaţia interioară; atitudinea faţă de muncă, curajul, per­severenţa, temperamentul, trăsăturile de caracter (atitudinea faţă de greutăţi), nonconformismul sînt cei mai analizaţi.

• Motivaţia interioară reprezintă dorinţa şi plăcerea individului de a in­vestiga, căuta, dorinţă ce se poate reduce în timp într-un mediu ostil. Uneori înţeleasă greşit de cei din jur ca „dorinţă de afirmare” (de parvenire), face ca rezistenţa mediului să crească şi să descurajeze pe creator.
• Atitudinea faţă de muncă: pe lîngă capacităţile înnăscute (genetice), sînt necesare şi cele dobîndite printr-o muncă tenace, care-i caracterizează pe creatori. Ei nu trebuie să fie însă încărcaţi cu sarcini rutinare.
• Perseverenţa sau tăria de a nu renunţa uşor se educă în timp, dar nu trebuie să ducă la izolări de colectiv.
• Temperamentul are o bază ereditară şi se exprimă prin comportament. Rezistenţa generală la solicitări neuropsihice, mobilitatea adaptivă, încorda­rea sau relaxarea afectivă, impulsivitatea, explozivitatea sau echilibrul psihic, stăpînirea de sine etc. imprimă activităţii creatoare o formă specifică de ma­nifestare.

Nu se poate afirma că există un anumit tip temperamental care favori­zează creativitatea, ci că pentru anumite domenii sînt mai frecvente anumite tipuri temperamentale. Acelaşi tip de temperament poate determina caractere diferite, în funcţie de condiţiile mediului.

• Caracterul creatorilor este adesea caracterizat prin conştiinciozitate, abnegaţie, cinste, corectitudine, spirit de întrajutorare, optimism etc., trăsături formate mai ales în procesul integrării persoanei într-un sistem de relaţii so­ciale. în unele cazuri, însă, reuşita unui mare creator a depins tocmai de ceea ce astăzi numim defecte de caracter.
• Un factor deosebit este considerat idealul creatorilor de a realiza bunuri folositoare omenirii, ideal ce i-a ajutat pe unii creatori să treacă prin condiţii grele de viaţă, peste carenţe privind sănătatea, făcînd uneori sacrificii enor­me.

1. Factorii de mediu (sociali)

Se spune adesea că fiecare mediu are creativitatea pe care o merită. Toţi cercetătorii în domeniu recunosc importanţa creării unui mediu creativ, sti­mulator pentru producerea ideilor noi.

Mediul este înţeles ca un element activ, format din tot ce înconjoară sub­iectul creator. De cele mai multe ori este luat în consideraţie numai mediul social, dat fiind faptul că ştiinţa este un produs social şi un cercetător depinde întotdeauna de alţi cercetători.

• Mediul cultural: tradiţiile culturale, prejudecăţile şi obiceiurile seme­nilor, operele înaintaşilor, starea de spirit intelectuală, judecăţile apreciative, atitudinile şi modul de comportare al celor din jur vor influenţa întotdeauna creativitatea.

Creativitatea porneşte întotdeauna de la cunoştinţele existente, valorifi- cîndu-le sau criticîndu-le.

• Familia, în primii ani de viaţă ai copilului, prin hrană, educaţie, echilibru poate favoriza sau nu creaţia. Ea este cea care poate încuraja independenţa in­telectuală şi dezbaterea de idei, fără să impună o disciplină exagerată. Ponderea mare a creatorilor a provenit din familiile cu o situaţie economică medie sau puţin peste medie. Şi pentru adulţi familia reprezintă un factor de mediu cu mari influenţe, oferindu-le posibilitatea să-şi refacă forţele, să gîndească în linişte, să poarte discuţii, să primească sugestii, să fie încurajaţi etc. (se uită adesea că rezultatul creativ al soţului se datorează în mare parte şi soţiei).
• Şcoala de toate gradele influenţează formarea, dezvoltarea şi afirmarea persoanelor creatoare (secretul japonezilor are la bază o mare cifră de şcola­rizare). Totodată, şcoala poate influenţa negativ creativitatea prin exagerarea rolului memoriei. Prin cursuri, dezbateri interactive cu discuţii asupra unor probleme nerezolvate încă, prin provocarea spiritului critic se poate stimula potenţialul creativ al viitorilor creatori (şi nu oferindu-le soluţii din start sau impunîndu-le propria opinie).
• Alţi factori de mediu sînt: stimularea morală, colectivele de muncă, recunoaşterea şi aprecierea, stimularea competiţiei, stimularea materială.