- Calităţile, capacităţile, înclinaţiile personale şi valorile spirituale ale conducătorului.
Conform datelor sociologice, în sistemul de valori al managerilor (în special americani), pe prim-plan stau economia, politica, ştiinţa, mult mai puţină atenţie fiind acordată problemelor de etică, religie, celor sociale. Luarea deciziei va fi influenţată de aceste valori. Managerii diferă, de asemenea, după criterii naţionale. De exemplu:
- australienii – tip participativ, acordă multă atenţie subalternilor;
- sud-coreenii – stil bazat de forţă, presiune, agresivitate;
- japonezii – stil bazat pe respectul conducătorului faţă de subalterni şi invers.
- Condiţiile, mediul de luare a deciziei:
- condiţiile strict determinate: conducătorul ştie precis rezultatul fiecărei alternative – profitul, cantitatea şi calitatea produsului;
- riscul: condiţii în care rezultatele nu se cunosc, dar se cunoaşte probabilitatea variantelor – prognozele despre roada obţinută, venitul căpătat, circulaţia mărfurilor etc. Pentru a înlătura riscul, este nevoie de o informaţie suplimentară (de la stat, guvern, date sociologice, despre inflaţie, preţuri etc., spionaj industrial, cercetări ştiinţifice);
- condiţiile nedeterminate: e foarte greu de pronosticat probabilitatea rezultatelor. Decizii în probleme ştiinţifice, politice, prognozarea unor evenimente sociale, moda (metoda experţilor);
- timpul şi schimbările din mediu: orice decizie se bazează pe informaţie; eficienţa ei depinde mult de faptul dacă e luată la timpul cuvenit
- nici prea devreme, nici prea tîrziu.
- Barierele informaţionale: în multe cazuri informaţia necesară pentru adoptarea unei decizii lipseşte, este greu de obţinut, costă foarte scump.
Costul informaţiei este timpul lucrătorilor cheltuit pentru culegerea informaţiei; cheltuieli legate de cercetarea pieţei, salarizarea consultanţilor etc. În aşa cazuri conducătorul e obligat să aprecieze costul informaţiei căutate
- dacă e avantajoasă căutarea şi culegerea ei.
Se cunosc trei variante de dependenţă între profit şi costul informaţiei:
A: cheltuieli suplimentare, profit suplimentar, limita timpului şi a capacităţilor intelectuale ale managerului;
B: cheltuielile suplimentare dau şi profit suplimentar, însă numai pînă la un timp, după care nu se recomandă de căutat informaţie suplimentară;
C: în prima perioadă – cheltuieli suplimentare, profit foarte mic, însă în perspectivă – invers. Totul depinde de strategia firmei, capacităţile şi calităţile managerilor superiori.
- Consecinţe neprevăzute, negative. Orice decizie este un compromis eficient:
- pentru a ridica calitatea produsului este necesar de a mări cheltuielile, în multe cazuri creşte costul, se pierd clienţii vechi;
- pentru a lua o decizie trebuie încălcate unele legi, reguli – teoria nu recomandă.
- Independenţa deciziilor adoptate – orice decizie, calitatea ei depinde în mare măsură de deciziile luate anterior.
Plecînd de la cele spuse, putem trage următoarea concluzie: luarea deciziei este o artă de găsire a compromisurilor.
