În cadrul organizației, conflictul se poate manifesta în diferite moduri, cel mai cunoscut și vizibil fiind conflictul colectiv.
Analizând conflictele industriale, Reed [11, 70-71] a identificat, pe de o parte, conflictul colectiv sau organizat, iar pe de altă parte conflictul individual sau dezorganizat. Primul tip de conflict a fost exemplificat în acțiuni specifice ale indivizilor, cum ar fi: încetinirea lucrului, cu respectarea întocmai a normelor, interdicții suplimentare și greve. Trăsăturile distincte ale acțiunilor colective implică mulți oameni care au un plan rațional pentru a-și atinge un obiectiv dat. În plus, tind să existe multe elemente de analiză ale coeziunii grupului referitoare la obiectivele acțiunii și la modul în care ar putea fi atinse.
Conflictul poate avea forme diferite, în funcție de modul și locul în care se declanșează. Atât conflictul colectiv cât și cel individual sunt importante pentru analiza noastră, pentru că prezintă aspecte diverse de manifestare a ostilităților desfășurate într-o organizație. Cea mai comună expresie de manifestare a conflictului colectiv este greva. Prin formele de manifestare, greva poate implica toți muncitorii sau numai pe cei mai nemulțumiți; poate lua forma refuzului muncii suplimentare sau a realizării unui anumit proces; poate bloca în totalitate activitatea unei organizații, etc.
Conflictul cu un angajat poate lua forma unei plângeri, a unor boicoturi, a unei acțiuni politice, a sabotajului sau absenteismului.
Analiza conflictelor a permis posibilitatea identificării unor criterii de clasificare, urmărindu-se caracteristicile și modalitățile lor de manifestare (tabelul nr.1.).
Criterii de stabilire a formelor conflictelor
Tabelul nr.1.
|
Criterii și forme ale conflictelor |
Caracteristici |
|
A. In funcție de sfera de cuprindere a participanților |
|
|
a. conflicte individuale interioare (intrapersonale) |
se manifestă atunci cînd asupra unui individ se exercită forțe cu valențe diferite, dar de intensități aproximativ egale |
|
b. conflicte de grup (interpersonale) |
sunt declanșate atunci când între doi sau mai mulți indivizi din același grup sau din grupuri diferite există relații tensionate, care sunt puternic personalizate |
|
c. conflicte intergrupuri |
se bazează pe dezacorduri de proporții privind atingerea unor scopuri sau distribuția de resurse manifestate între grupuri opozante |
|
d. conflicte interorganizaționale |
se manifestă prin disputele care apar între două organizații din aceeași ramură industrială, același sector al economiei, aceeași țară sau țări diferite |
|
B. In funcție de situația reală pe care o acoperă și natura elementelor care le caracterizează |
|
|
a. conflicte concretizate se compun din acțiuni reale desprinse din evoluția normală a organizației |
|
|
transmitere |
|
|
C. În funcție de modalitatea de abordare a soluționării: |
|
|
a. conflicte constructive |
permit căutarea de idei noi, stimulează inovația și schimbarea, dezvoltă spiritul competiției “sănătoase” între părți |
|
b. conflicte distructive |
dau naștere unor probleme emoționale profunde, dezvoltă stresul, afectează climatul social și coeziunea membrilor părților participante |
|
D. În funcție de posibilitatea de soluționare prin negociere: |
|
|
a. conflicte negociabile |
Influențează sporirea tranzacțiilor și a acordurilor mutuale, determinând soluții “diplomatice”, concrete și ferme |
|
b. conflicte non-negociabile |
Determină o mare risipă de energie, disimulând intențiile părților, prin construirea unei imagini false |
