În procesul executării deciziilor administrative, este posibil să se constate că o decizie nu reuşeşte să ofere cea mai bună rezolvare problemelor care au generat-o. Într-o asemenea situaţie, organul administraţiei publice o poate modifica sau chiar anula printr-o altă decizie, care să corespundă acelei împrej urări.
Astfel, acesta poate invedera fie că scopul şi obiectivul nu au fost bine stabilite, nu corespundeau unei cerinţe sociale reale, fie că modul de realizare a scopului şi obiectivului, mijloacele alese sau felul cum s-a efectuat executarea au prezentat deficienţe, ceea ce a avut urmări negative în ceea ce priveşte nevoile sociale ce trebuiau satisfăcute.
Executarea unei decizii administrative poate scoate la iveală aspecte noi ale realităţilor sociale, care vor trebui avute în vedere de către organele legislative, în vederea stabilirii de noi valori politice, care vor antrena alte decizii administrative.
În procesul executării, se poate invedera faptul că obiectivul în cauză ar fi putut fi realizat cu alte mijloace, mai ieftine şi mai eficiente, într-un timp mai scurt etc. Toate acestea vor constitui o utilă experienţă pentru organele administraţiei publice, atunci când acestea vor adopta alte decizii.
De asemenea, concluzii importante se pot desprinde în legătură cu faptul dacă procedura folosită a fost cea mai bine aleasă, dacă nu a fost cumva prea complicată sau prea lentă, dacă nu s-au făcut cheltuieli prea mari cu operaţiile de documentare, dacă timpul şi personalul au fost utilizaţi în mod raţional şi eficient etc., fapte de natură să îndemne organele administraţiei publice la o mai profundă reflecţie şi la adoptarea măsurilor necesare pentru ridicarea eficienţei activităţii administrative.
Totodată, se desprind concluzii privind faptul dacă cel care a decis era cel mai indicat să facă aceasta. Trebuie să se urmărească ca acordarea dreptului de decizie să constituie un stimulent pentru persoanele din administraţie, sporindu-le interesul, iniţiativa şi răspunderea pentru activitatea pe care o desfăşoară.
Pe de altă parte, este necesar să se analizeze dacă cel care a decis era cel mai aproape de problema care a făcut obiectul deciziei, apropiere care să-i permită o cunoaştere deplină, completă şi aprofundată a realităţilor sociale, de natură să asigure adoptarea celei mai adecvate soluţii.
