Această funcţie se defineşte ca fiind: „ansamblul proceselor din cadrul societăţii comerciale sau regiei autonome prin care se asigură resursele umane necesare, precum şi utilizarea, dezvoltarea şi motivarea acestora” (Nicolescu şi Verboncu, 1999, p.296). Cu alte cuvinte, funcţia de personal integrează activităţile prin care se realizează recrutarea, angajarea, pregătirea şi perfecţionarea continuă a personalului din organizaţie. Pentru instituţiile publice, această funcţie este deosebit de importantă, fapt pentru care s-a elaborat şi o legislaţie specifică pentru funcţionarii publici. Un rol deosebit revine managementului instituţiilor publice de a dezvolta sisteme motivaţionale adecvate specificului funcţionarilor publici, ştiind că salarizarea şi promovarea lor sunt reglementate printr-o serie de grile naţionale şi deci sunt limitative.
În firmele mari, această funcţie s-a dezvoltat sub forma managementului resurselor umane. Dintre activităţile specifice acestui domeniu, considerăm ca fiind semnificative următoarele: evaluarea necesarului de personal; selecţionarea personalului; încadrarea personalului; evaluarea performanţelor; motivarea personalului; perfecţionarea personalului; promovarea personalului.
Trebuie să subliniem faptul că toate aceste funcţii sunt interdependente şi succesul organizaţiei în realizarea misiunii ei depinde tocmai de gradul de integrare procesuală a lor şi de exercitarea unui management performant, printr-o adaptare cât mai bună a acestor funcţii generice la specificul fiecărei organizaţii în parte. De asemenea, intensitatea cu care se realizează aceste funcţii depinde de o serie de factori interni şi externi organizaţiei şi acest lucru trebuie să creeze o abordare dinamică a echilibrului dintre aceste funcţii, în timp. În sfârşit, trebuie să subliniem faptul că funcţiile organizaţiei şi funcţiile managementului se întrepătrund continuu, precum liniile de forţă ale două câmpuri electromagnetice aflate în interacţiune.
