Pentru a păstra aceeaşi perspectivă asupra funcţiilor întreprinderii, vom considera definiţia dată de profesorii Nicolescu şi Verboncu (1999, p.293): „Funcţiunea financiar- contabilă cuprinde ansamblul activităţilor prin care se asigură resursele financiare necesare atingerii obiectivelor firmei, precum şi evidenţa valorică a mişcării întregului său patrimoniu”. Întrucât această funcţie reflectă din punct de vedere economic toate celelalte activităţi care se desfăşoară în organizaţie pe baza unor elemente valorice integrative, ea are un puternic caracter sintetic. În condiţiile trecerii la economia de piaţă, importanţa funcţiei financiar-contabile a crescut tot mai mult, atât pentru firme cât şi pentru instituţiile publice. În realizarea acestei funcţii se deosebesc trei activităţi importante: financiară, contabilă şi controlul financiar de gestiune.
Activitatea financiară reprezintă ansamblul proceselor prin care se determină şi se obţin resursele financiare necesare atingerii obiectivelor întreprinderii. Pentru firmele româneşti, aflate într-un proces economic de metamorfoză în trecerea spre economia de piaţă, se impun schimbări substanţiale în conceperea şi realizarea activităţii financiare. Contabilitatea se referă la activitatea prin care se înregistrează şi se evidenţiază valoric resursele materiale şi financiare ale organizaţiei. Controlul financiar de gestiune se referă la activitatea prin care se verifică respectarea normelor legale cu privire la existenţa, integritatea, utilizarea şi păstrarea valorilor materiale şi băneşti cu care organizaţia este dotată. Dintre atribuţiile mai importante ale acestei activităţi menţionăm: organizarea şi executarea controlului financiar preventiv, organizarea controlului financiar de fond, executarea controlului financiar de fond asupra eficacităţii şi eficienţei folosirii mijloacelor materiale şi băneşti.
