Pe măsură ce devine din ce în ce mai evidentă existenţa globalizării ca realitate contemporană, globalizarea tinde să ajungă şi unul dintre cele mai controversate concepte din literatura economică şi politică internaţională, neexistând un consens referitor la ceea ce înseamnă globalizare. Ne vom apleca doar asupra uneia dintre definiţii, care reflectă creşterea interdependenţei în cadrul sistemului economic mondial.
Globalizarea este termenul întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului.
În cele ce urmează noi vom analiza doar două dintre aspectele sale, şi anume:
– Globalizarea economică – care se referă în principal la patru aspecte ce indică patru tipuri de fluxuri peste graniţe, şi anume: fluxuri de bunuri/servicii (de exemplu liber schimb), fluxuri de persoane (migraţia), de capital şi de tehnologie. O consecinţă a globalizării economice este îmbunătăţirea relaţiilor dintre dezvoltatorii aceleiaşi industrii din diferite părţi ale lumii (globalizarea unei industrii), dar şi o erodare a suveranităţii naţionale asupra sferei economice. FMI-ul defineşte globalizarea ca fiind “creşterea în interdependenţa economică a ţărilor din întreaga lume prin creşterea volumului şi a varietăţii tranzacţiilor de bunuri şi servicii peste graniţe, fluxul de capital internaţional mult mai liber şi mai rapid, dar şi o difuziune mai largă a tehnologiei.”(FMI, World Economic Outlook, mai 1997). Banca Mondială defineşte globalizarea ca “Libertatea şi capacitatea indivizilor şi a firmelor de a iniţia tranzacţii economice voluntare cu rezidenţi ai altor ţări”.
– Globalizarea în management – termen care se referă la apariţia unor pieţe internaţionale pentru bunuri de consum caracterizate de nevoi şi gusturi similare ale clienţilor, o firmă reuşind astfel, de exemplu, să vândă aceleaşi maşini, săpunuri sau produse alimentare prin campanii de publicitate similare, unor persoane ce aparţin unor culturi diferite. Această uzanţă contrastează cu internaţionalizarea, care descrie activităţile companiilor multinaţionale ori în instrumente financiare, mărfuri, ori în produse care sunt exclusiv destinate pieţelor locale.
În condiţiile actuale, desfăşurarea accelerată a procesului globalizării ridică numeroase probleme de adaptare a firmei la condiţiile mediului extern, caracterizat de o concurenţă acerbă. În acest sens, managementul se află în faţa unor numeroase provocări legate de globalizarea afacerilor. În acest context, este utilă şi prezentarea succintă unor concepte:
- piaţă globală, ca flux global de bunuri, servicii şi active care se tranzacţionează pe piaţă;
- capitalism global: sistem de guvernanţă globală pentru piaţa globală. Unii autori consideră că acest sistem nu există, alţii cred că acest sistem este cel prin care companiile sunt conduse, controlate monitorizate ca nivel de performanţă de existenţa unor reguli precise şi a unor standarde de organizare şi care privesc comportamentul jucătorilor corporativi: manageri, auditori, acţionari.
